Nu e bine deloc sa stai cu gandul la concediu inca de la inceputul lui aprilie! Vremea trece mult mai greu asa! Cel mai bine e sa "supravietuiesti" de la weekend la weekend, asteptand sa te trezesti in iulie :)) Si uite-asa trec anii cu idei de genul "de-ar trece si saptamana asta odata mai repede!", "de-ar veni si vara asta odata!". Cum era vorba aceea: viata e ceea ce se intampla in timp ce noi suntem ocupati sa ne facem planuri!
Imi vin in minte noptile calde si totusi racoroase din timpul verii (acum canta viorile :P)! Cu berea in mana, pe nisipul ramas caldut de la soarele de peste zi, mergand pe malul marii cu muzica si luminile litoralul pe fundal... Ce senzatie de libertate si nepasare! Sau terasele la care stateam pana tarziu in noapte.. Good memories! :)
Pana la mare avem insa de trecut prin perioadele cu un intens sport extrem: gratarul la padure! Povestea e cam asa: de dimineata se aduna doritorii, fac o vizita in grup sau prin delegati oficiali la un supermarket, de unde se achizitioneaza mici, bere, seminte/alune si alte chestii absolut neimportante, se merge pana la prima "padure" capabila sa simuleze senzatia de "iesire in natura", se aseaza pe iarba paturile aduse de cei mai constiinciosi, baietii se apuc de asamblat gratarul si fetele de pregatit micii/pulpele. Urmeaza o ora, doua de pazit gratarul si intors bunataile de pe el, timp in care berea dispare ca prin minune in burtile participantilor! Ca sa treaca timpul mai repede, se folosesc metode de distractie ca: fotbal, carti de joc sau rummy. Mancarea e gata, se aduna cu totii in jurul ei si in 5... maxim 10 minute, lumea ajunge tolanita pe paturile primitoare. Inca vreo 2 ore de vorbareala, se mai cauta prin sacose ultimele doze de bere (in cazul in care au mai supravietuit), iar apoi fiecare la casuta lui!
Apropo, ce se mai aude de Ciric (locul traditional al iesenilor de facut gratar)?!
In fine, pana la asemenea activitati relaxante, raman cu ochii in soare si cu gandul departe.. la mareeeee! Si ca sa fiu "in ton", impopotonez articolul cu o poza de-a mea de pe la mare, cand cositele imi erau blonde si fluturau nepasatoare in vant. Asta pentru ca azi am iesit din randul roscatelor si am spus "Buna, sunt Madalina!" clubului "jumatate blonde, jumatate roscate si satene la origine" (e un grup select :P)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu