luni, 28 noiembrie 2011

Globuri cu suflet

Nu, globurile mele nu sunt posedate de Spiritul Crăciunului și nu au prins viață în sertarul din sufragerie, în care așteaptă cumințele călătoria sezoniara în brad. E vorba despre altceva, și anume campania inițiată acum 3 ani de către Lavinia Biberi împreună cu alți colegi de blogosferă ieșeană, și ajunsă acum la a treia ediție, ce se desfășoară în București (tot Lavinia fiind cea răspunzătoare) și în paralel și în Iași (unde echipă WP0 și Anda sunt baza). Campania se numește "GLOBURI CU SUFLET" și are ca scop strângerea unei sume de bani și a diverselor materiale didactice pentru școlile din mediul rural. Ce s-a întâmplat în anii precedenți, vedeți accesând acest link: campanie 2009 și pe acesta: campanie 2010.

Că să ajung totuși și la lucrurile concrete, și anume modalitatea prin care vă puteți implica, o să îl citez pe Andrei Dumbravă:

  1. Identificarea unei școli/centru de copii care ar avea nevoie de ajutorul nostru
  2. Făcând donații
  3. Promovând campania
  4. Venind cu noi atunci când vom înmâna bunurile instituției respective
  5. Venind cu idei noi

Eu am considerat mereu că puțin cu puțin se face mult! Așa că vă rog să nu ezitați în a face chiar și cel mai mic gest care ar putea să ajute această frumoasă inițiativă! Scrieți pe bloguri despre ea, donați măcar 10 lei sau câteva rechizite ori jucării ce credeți că vă prisosesc! Important e să vă implicați! Câteva detalii în plus găsiți accesând această prezentare și acest comunicat de presă.

Mergând pe această idee, LucicX a organizat un blogmeet (se pare că e al 35-lea la număr), unde scopul era ca această campanie să fie motivul principal de întâlnire și discuție. Lumea s-a adunat, a discutat, și Andrei a putut să prezinte un pic mai pe larg obiectivele inițiativei. Eu sper că toți cei prezenți să fi înțeles mesajul campaniei și să îl ducă mai departe, în ideea de putea face cât mai multe în acest an!

joi, 24 noiembrie 2011

Linia moarta

Adică aia care tradusă în engleză dă egal cu deadline. Sau mai clar spus stresul omului modern, ulcerul vieții cotidiene ori coșmarul zilei fatidice!

Așa funcționează acum societatea, în termene, în limite, într-o veselie plină de acid gastric. Dar mie-mi place! De fapt nu îmi place, place, place, place.. [ROA ieși din cap!!!!], ci mi se pare util. Asta pentru că în mod natural am senzația că sunt o "lălăitoare" (licență poetică, nu aruncați cu roșii stricate în monitor!). Adică una de-aia care-ar lălăio până când natura/soarta/destinul se impune singur și deciziile încep să nu mai fie o opțiune. Ca și cu blogul vieții, al cărui nume mă chinui să-l nasc mai ceva ca la o cezariană complicată. Odată e în .ro, apoi mă seduce .com după care las baltă și mă îndrept spre mocăciuni pe wordpress... Întâi e nume, apoi poreclă ca spre final să ajung la o alăturare aleatorie de cuvinte. Nimic nu-mi place, strâmb mereu din nas și amân orice decizie în speranța inspirației divine care oricum văd că nu are de gând să mă viziteze. Așa că trebuie să-mi impun un termen limită, și ce mi-o veni în cap până atunci, așa va rămâne! Aaa.. și că tot veni vorba, de-aia nici nu mai scriu așa des aici, că am pretenții să scriu frumos și cu chef pe domeniu propriu, vreau vizitatori la kilogram, advertoriale care să-mi plătească programarea la spa și să devin celebră în emisiunea Hot blog!

Din ciclu "amintiri din studenție" și în strânsă legătură cu natura mea sezonier-delăsătoare de care v-am povestit mai sus, vine și povestea cu zecile de examene pentru care nu mișcam un curs pe parcursul anului, dar pentru care, în ultimele două nopți, îl fugăream pe Moș Ene prin casă și îi trânteam între ochi un ordin de restricție mare cât cana mea de cafea cu lapte! Și uite-așa a terminat Mădălina facultatea fără o restanța. Daaa.. știu reacțiile.. bla bla bla... n-am fost studentă dacă nu am avut restanțe... etc... For the record, chiar am fost, și chiar una deșteaptă, simpatică, cu chef mare de distracții și fără stresul restantelot (sîc!) :D

În concluzie, până nu simt amenințarea de-asupra capului, nu am prea mari șanse de a mă "aduna", însă trăiesc cu speranța lucrurilor făcute din timp și a liniștii și a siguranței deciziilor luate la momentul oportun. Hai că odată recunoscută problema, calea spre rezolvare e pe jumătate parcursă, nu? :)

joi, 10 noiembrie 2011

Hai tu fata!

E inofensiv! E doar un cuvant, si nici macar nu e unul obscen, sau cu o conotatie aiurea! E apelativul suprem al fetelor care populeaza Romania in momentul actual (de fapt, eu pot depune marturie doar pentru cele din Iasi...) Nu trece zi fara sa nu il aud, nu trece niciun moment in care sa nu ma zgaraie (din ce in ce mai tare) la urechi. Nu c-as avea nu stiu ce urechiuse fine, iar timpanul meu nu a mai auzit pana acum decat prelegerile conferentiarilor universitari, dar ce e mult (prea mult) strica!

Bine, aici e si vina mediului in care te invarti, te rasucesti sau faci piruete. Daca ai de-a face cu o gasca de fete/femei la facultate/serviciu zi de zi, si daca media de varsta e destul de mica, e si foarte probabil sa ajungi intr-o zi sa ii spui mamei "Ce faci fataaa?!". Am ajuns sa ma uit suspicios cand o colega imi spune pe nume, ceva n-o fi bine.. nu mai suntem prietene, am suparat-o cu ceva?! Iar eu, la randul meu, nefiind total integrata in acest trend, adica ne..iesindu-mi triluri infinite de "fata" pe gura, il arunc cand si cand in conversatii, pentru a stabili acea reciprocitate necesara, nu-i asa, intr-un mediu social.

Partea mai ciudata e ca fenomenul se raspandeste, ajungand ca aceasta alaturare "fericita" de vocale si consoane sa fie si pe buzele unor doamne cu pretentii de vocabular mai aerisit! Dupa secunda de uimire, incepi sa le percepi pe acele persoane ca pe niste surori mai mari carora le-ai putea da un ghiont, zicandu-le pe un ton jucaus "Hai fata, termino!". Iar pe sub atitudinea aparent profesionala sa reusesti sa intrezaresti buzele parca un pic tuguiate si parul ars si intins cu placa.

Pe langa cele care isi brodeaza neincetat propozitiile cu acest apelativ (cum facea o cunostinta care ajunsese sa-i spuna pana si sotului ei mereu asa), mai sunt si "ocazionalele", adica cele care isi mai pipereaza conversatiile (intr-un mod firesc si nederanjant) sau care o fac la modul ironic. Rezultatul? Un amalgam de cuvinte, o amestecatura de stiluri si o limba romana mai "colorata".

duminică, 6 noiembrie 2011

Blogmeet in Iasi (al 34-lea la numar)


Al 34-lea moment de suava interactiune bloggeristica s-a consumat la initiativa lui Souhad, care a organizat intalnirea intr-un loc foarte placut, si anume la Coopers Club, unde cei prezenti au putut sa aleaga ca si metode de relaxare ori o partida de biliard, tenis de masa, darts, airhockey, ori expunerea talentului muzical in cadrul programului de karaoke. Normal ca atmosfera a fost frumoasa, galagioasa si imbietoare pentru a socializa, doar vorbim aici despre bloggeri draguti si cu chef de viata! Lista de prezenta inca nu o stiu, iar memoria nu sclipeste atat de mult incat sa fac o rapida identificare si enumerare a celor prezenti. Asta si pentru ca am dat nas in nas cu cateva pesoane semi-cunoscute, mediul on-line (blogul sau facebook-ul) fiind singurul loc in care am interactionat cat de cat in prealabil.

Eu si cu Radu am ajuns un pic mai tarzior, adica aproximativ la o ora dupa ce s-au adunat toate fețele cinstite ale bloggerimii iesene, asa ca initial am zambit frumos, am salutat grupul deja pus pe discutii si m-am retras in capatul liber al mesei rezervate, alaturi de o sticla de bere. De-acolo mi-am evaluat sansele de a intra in "hora", solutiile prezentandu-se sub forma a doua alternative: fie a unei plonjari libere pe masa din mijlocul lor, fie prin efectuarea unei scamatorii galagioase, cu scopul de a le atrage atentia asupra mea! Cum nu imi facusem in acea zi exercitiile de flexibilitate si plonjarea mi se parea riscanta, iar capitolul cu scamatorii si magie fiind completat cu succes de catre oaspetele blogmeet-ului, magicianul Mydas; a ramas doar o a treia varianta, si anume sa ma tin bine de sticla si sa gravitez pe langa masa! Din fericire pe-acolo am dat de Lucicx, care chinuia cu talent un aparat foto rapit de la o bloggerita; de Alexandra, care mai tarziu mi-a tinut companie in incercarea de a sustine vocal participantii la karaoke si de Iustin, care m-a socat prin normalitatea culorii capilare adoptate, si prin consecventa aratata in relatia sa cu tigara electronica!
Link
Anda, alaturi de sotul ei, a bifat prezenta cu numarul doi la asemenea intalniri, si sa speram ca de-acum ni se va tot alatura; Alex a venit cu chef, si daca la inceput misca imperceptibil si cu nerabdare din picior, spre final s-a dezlantuit dansand si cantand alaturi de noi. Pe Andrei l-am "vanat" cu gandul sa recreem momentul de karaoke de la un alt blogmeet, insa pana la urma l-am iertat si am amanat trilurile pentru o alta ocazie. Zaza a fugit destul de repede de la intalnire, ca si Ionut de altfel, care a invocat motivul suprem la care nu ar fi avut nimeni nimic de obiectat, si anume cel ce il avea ca personaj principal pe juniorul sau Mihnea. Pe Somnulescu l-am luat la intrebari despre BlogJuan (concursul la care a participat), pe Pavel despre meciul de la Piatra-Neamt unde tocmai fusese prezent cu o zi inainte si pe Andreea despre campania de recrutare e belvelor. Si daca tot vorbeam de invidie, o sa va povestesc ca nuuuu am fost deloooooc invidioasa pe Maku (a.k.a. ambasador Samsung Romania, si mandru posesor de Samsung Galaxy Tab 7.7... inca nelansat pe piata!) si nici nu am vrut sa complotez cu Mydas disparitia "misterioasa" a tabletei. Nuuuu...

Seara a fost mai frumoasa si prin prezenta lui Etienne, Bogdan, Acsel, Dragos, Sabina, Viorel, Andrei Bibire, Danny si a lui Serafim. Lista nu-i completa? Nu-i bai.. uitati-va mai sus la ceea ce-am zis despre memorie, ok? :)

Uff... cate cuvinte pentru o concluzie simpla: a fost fain, multumim Souhad pentru organizare si ne vedem cu totii la Blogmeet 35!