Ce vad la oamenii din jurul meu ma sperie! Dar mai mult mi-e mila de ei si de cei care le stau alaturi. Si mai rau e ca majoritatea nici nu realizeaza in ce egoism urat si meschin traiesc! Ma uit la oamenii astia (pe cat posibil cat mai de departe) si ma intristeaza...Mi-e mila de oamenii incapabili sa treaca de propriul lor egoism si sa faca ceva fara interes, pentru o persoana draga. De cei care nu simt cum e sa lasi pentru 5 minute ceea ce vrei tu sa faci, si sa il asculti pe celalalt (chiar daca nu ai chef sau sunt subiecte neinteresante). Si sa simti apoi ca pentru acel om a contat, ca se simte inteles, sustinut si bagat in seama. Si sa te bucure asta. Atat!
Mi-e mila de cei care nu stiu cum e sa faci un gest pentru altcineva, fara sa dai ochii peste cap, chiar daca pentru tine nu e chiar placut, comod sau ceea ce iti doresti tu. Mi-e mila de persoanele care nu stiu sa resfete pe altcineva, nu stiu sa ofere o mangaiere! Mi-e mila de cei ce nu se abandoneaza pe ei si placerile lor nici macar o secunda, pentru a oferi altcuiva din timpul, atentia si disponibilitatea lor!
E o atitudine generalizata, prezenta in caracterul si in sufletul multor personaje contemporane! Omul "inzestrat" cu asemenea "calitate", isi manifesta egoismul in toate domeniile vietii lui sece si il imparte cu spor tuturor "norocosilor" din jurul sau!
Nu ma refer aici la momentele in care chiar e recomandat sa fii un pic egoist, ci la momentele de rea vointa si indiferenta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu