vineri, 20 mai 2011

Transportul in comun, un microunivers fascinant!


Vine vara, bine-mi pare... transpiratie prin tramvaie.. cahhh! Odiseea transportului in comun e o nesfarsita sursa de inspiratie pentru multi cetateni care utilizeaza mijloacele comune de mutat indivizii dintr-un loc al orasului in altul! Si apropo de transpiratia ce ne va parfuma autobuzele si tramvaiele in acest anotimp calduros, se pare ca RATB va face si un concurs pe aceasta tema: "Concursul de tricouri ude de transpiratie". Cred ca va fi de un real succes! :))

Si acum sa va povestesc niste intamplari "haioase" (zic asa ca sa dea bine), ce mi-au "inseninat" minutele petrecute in compania mai multor ieseni, inghesuita intr-un maxi-taxi/autobuz! Prima e cu suspans si aventura.. si s-a petrecut la bordul unui maxi-taxi ce rula cu viteza intr-un cartier agitat. Abia am apucat sa-mi compostez regulamentar biletul, ca a si trebuit sa ma infasor zdravan de bara masinii, caci soferul a facut un mini-viraj ametitor, acompaniat de o frana spectaculoasa. Acesta a bajbait in lateralul scaunului, a scos o ranga de fier si a coborat entuziasmat din masina. In apropiere se afla si un tramvai oprit in statie, in care soferul maxi-taxi-ului a plonjat, impartind cu darnicie lovituri de ranga, unor baieti (doi la numar), care se pare ca il impresionasera in mod negativ cu ceva timp in urma! Toate astea se intamplau in timp ce noi, calatorii din masina lui, stateam cu ochii cat cepele si cu o vaga moaca stupefiata! A revenit plin de naduf, bodoganind vrute si nevrute, conducand dintr-o statie in alta intr-un mod in care politistii cu siguranta nu recomanda!

A doua e mai pasnica, insa m-a lasat putintel confuza. Sa va explic! Tot intr-un maxi-taxi ma aflam, soferul parea normal, doar ca la un moment dat, animat fiind de viteza crescanda cu care rula pe strazi, a inceput sa schimbe constant vitezele, facand un gest larg cu mana, ca si cum ar fi dirijat orchestra nationala de stat. O miscare ampla care pornea avand mana pozitionata pe schimbator, ca mai apoi sa descrie un S imens in aer, de jos in sus. Toti din masina se hilizeau, insa soferul nestingherit era in lumea lui. Confuzia vine din faptul ca nu am pricept daca omul facea asa de nervi (trafic aglomerat), sau fredona in minte cine stie ce arie celebra!

Iar ultima, si cea mai draguta s-a petrecut azi, intr-un autobuz plin de omuleti. Urcand in autobuz exact cand acesta isi incepea traseul, ma plantasem relaxata pe un scaun confortabil. Cateva statii mai incolo, imi mut privirea de la peisajul urban si vad aproape de mine un batranel simpatic, inalt si uscativ, cu muuulti ani in buletin. Imbracat decent, cu o geanta agatata de umar, batranelul parea ferm pe pozitie, proptit bine in picioare, insa constiinta mi-a facut vant de pe scaun, si l-am invitat zambitoare sa ia loc. Ce credeti ca mi-a raspuns?! "Nu, multumesc! Ia tu loc!". M-am uitat un pic anapoda la el, ca ma ridicasem degeaba, dar dupa cateva secunde, imi zambeste si imi spune "Eu sunt cavaler!" Eiii... ce spuneti?! :))

3 comentarii:

  1. Mai, slava Domnului in primele doua ipostaze nu m-am aflat pana acum si nici nu-mi doresc insa s-a intamplat sa ofer locul unui domn mult mai in varsta si sa refuze frumos spunandu-mi ca inca e in putere. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta da reacție din partea unui bătrân. Rară. Foarte rară.

    RăspundețiȘtergere
  3. @addicted: Uneori, mi-e si jena sa ofer locul cuiva mai in varsta. Ma gandesc sa nu il fac sa se simta prost!

    RăspundețiȘtergere