Imi amintesc..

Nu o sa devin lacrimogena, sa ma lamentez ca in vremurile copilariei mele, tancii jucau ata si sapte pietre in fata blocului, iar acum e de-a dreptul pustiu! Nu o sa spun cat de bau-bau e Facebook-ul si cum sunem cu totii un mare bors de oameni "sociabili", dar singurei in casa! O sa imi vad lungul nasului si o sa vorbesc de mine!

Imi amintesc cum era sa ma trezesc dimineata, fara ca deschiderea laptopului sa fie unul dintre gesturile cuprinse in primele 5 minute aflate la inceputul zilei! Cum ajungeam sa ma plictisesc la un moment dat, si asta sa imi dea ragazul de a mai da un telefon unui cunoscut, de a iesi prin oras, sau intr-o vizita. Cum nu imi adunam informatiile din site-uri care mai de care mai "oficiale", ci din cartile care asteptau cuminti in biblioteca! Cum reuseam sa mai vad si ce anume ar mai trebui facut prin casa, in timp util, nu in pauza unui serial/film, asa cum fac acum!

Acum timpul petrecut in casa il dedic aproape exclusiv acestui ecran mititel, atasat de o tastatura argintie. Nu are catuse, nu ma tine cu lanturi, dar reuseste sa ma tina langa el, fidela si mereu interesata, intr-o maniera in care orice barbat ar fi invidios si curios sa-i afle secretul!

Prietenii, cartile, orasul.. tot cam pe-acolo se afla, dar greu le mai ajunge randul, cand alte metode ne stau la dispozitie. Mereu sunt prinsa ba cu ce mai posteaza lumea pe Facebook, ba cu nu stiu ce informatii de pe siteul "x", cu o discutie pe mess sau cu un serial/film captivant! Observ mai greu vasele nespalate, hainele nearanjate, praful.. etc Nu mai am sansa sa ma plictisesc si sa realizez ce alte lucruri as mai putea face.. o carte, o plimbare, o masca hidratanta :)) Asa-s eu, sedusa si abandonata pe coclaurile internetului! Dar stiti ce? Pun pariu ca si voi faceti cam la fel, sau macar ati avut o perioada de genul asta! Bine, nici sa nu va ganditi ca-s cu ochii bulbucati non stop in laptop si nu mai fac nimic, dar poate nu am gasit inca un echilibru si masura care stiu ca mi-ar face mult mai bine! Poate nici tu!