Minte-ma!

Da, minte-ma daca ai tupeu! Am absolvit cursul intensiv de identificare si recunoastere a minciunii, in fata laptopului, urmarind serialul "Lie to me" :)) Ma uit la tine, incerc sa-ti recunosc microexpresiile care te-ar da de gol, si nu e o asa mare filosofie! Acum pe bune, cred ca, mai ales in cazul persoanelor care ne sunt foarte apropiate si carora le stim deja comportamentul standard, nu ne este atat de greu sa le observam minciunile!

Incep sa se incurce in detalii, versiunile ajung dupa un timp sa fie contradictorii; in incercarea de a te convinge iti dau detalii nesemnificative (carora in mod normal nu le-ar da atentie), vocea le devine mai nervoasa sau exagerat de calma, incearca sa schimbe cat mai rapid subiectul (si cand reusesc se simte usurare in vocea lor), iti evita privirea, au tendinta de a-si atinge fata... etc

Aici vine dilema mea, de ce trebuie sa mintim?! Ma refer la relatiile sanatoase dezvoltate intre doi oameni normali si rationali! Si nu ma gandesc la miciunile mici si stupide de genul "Da, iubito, iti sta minunat cu noua tunsoare!", ci la restul.. Ce caracter bolnav poate avea un om, din moment ce ii ies pe gura cu atata naturalete minciunile? Nu isi pune acea persoana niciodata un semn de intrebare? Probabil ca nu, probabil ca este si foarte multumita de propria persoana, ca a reusit atat de bine sa minta, ca este "la putere", si ii merge "smecheria"!

E atat de greu oare sa exersam adevarul? Sa nu mai fim lasi, si sa nu ne mai ascundem dupa pretexte de genul "ai fi reactionat prost!", "mai bine sa nu afli, ca nu e important", "am si uitat ce s-a intamplat!". Pentru mine, nu! Nu sunt curata si neprihanita si nu-mi ies doar trandafiri pe gura, dar mi se pare penibil, si ca ma mint in primul rand pe mine, in momentul in care nu spun adevarul. E o dovada de maturitate sa iti asumi faptele sau gandurile si sa le recunosti atunci cand e nevoie! In plus, adevarul, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, iese la suprafata! Credeti-ma, e testata si ras-verificata aceasta afirmatie!

Eu asociez minciunile cu o mocirla, in care intri si din care murdaresti si pe cel pe care il minti! Viata trebuie traita cat mai simplu, cat mai frumos, cat mai clar! Nu trebuie sa ne complicam! Si nu trebuie sa ne complacem in tot felul de situatii, gasindu-ne apoi scuze pentru lipsa de adevar din relatiile noastre (de orice natura)! Cum poti sa te uiti in ochii cuiva drag si sa iti bati joc de acel om, spunand nu stiu ce aberatii, sau "omitand" detalii "nesemnificative", doar ca sa nu mai fii tu apoi deranjat de faptul ca trebuie sa dai inca o explicatie?! Chiar si in situatiile care nu sunt atat de importante.. Nu iti place sa iti asumi faptele si sa spui adevarul despre ce faci, atunci accepta-ti stadiul de retardat emotional, si pune stop "jocurilor" cu adultii, pentru ca locul tau nu e aici, intre oameni maturi!