Sufletel

De cand ma stiu, mi-au placut animalutele de companie, si tare mult mi-as fi dorit sa am in casa un catelus sau o pisica, insa ai mei erau foarte seriosi atunci cand imi spuneau "animalele stau doar la curte, nu au ce cauta in casa!". Asa ca a trebuit sa ma multumesc ocazional cu cate un puisor de gaina, sau de rautusca, acestia fiind niste musafiri popositi temporar in casa noastra, direct de la Tombola animalelor (care se desfasura la Sala Sporturilor, pentru cine isi mai aminteste... de acum multi ani), in drumul lor spre curtea bunicii.

Tentative de a aduce ilegal animalute in casa am mai avut, si pentru ca eram micuta si nu stiam de existenta unui petshop prin oras, fugaream orice sufletel de vrabie pentru a-l aduce, (chipurile pentru recuperare) in casa :)) Nu mi-a mers! Am mai avut si un iepuras de camp, pe nume Iliuţă , adus de tatal meu de la tara, care a disparut subit din casa, dupa o saptamana si ceva, cu pretextul ca "ii era mai bine in natura!". Ceeeee? Pai si eu ce ma fac fara Iliuţă al meu? Am facut bine, pentru ca urmatorii co-locatari au fost doi pestisori: Auraş si Bruno, dragalasi dar cam tacuti :P Nu a fost un happy end, pentru ca din cauze necunoscute mie, cei doi au hotarat sa se intoarca cu burtica in sus si sa pluteasca in deriva :(

Insa cel mai mult mi-as fi dorit un catelus! Am gasit un puiut abandonat prin spatele blocului (semana cu un caine lup), dar nestiind cum sa aduc in acea seara subiectul in discutie, am rugat o prietena buna sa il tina la ea peste noapte, ca a doua zi dimineata sa incerc sa il induplec pe tatal meu. I-am cumparat chiar si niste mancare pentru caini, sa fiu sigura ca e totul ok. Insa nu a fost! Pentru ca bietul catel a scheunat toata noaptea, spre exasperarea mamei prietenei mele, care pe la 5 dimineata a sunat suparata la mine la usa sa-mi returneze cainele. Normal ca subiectul a fost repede clasat in categoria "scapa de el!", spre marea mea dezamagire. Degeaba i-am explicat ca e un catelus adorabil si cuminte, si ca nici macar puricii nu vor fi o problema, caci eu deja ma interesasem si ii si luasem un plic cu Frontline (solutie de tratament impotriva puricilor). Discursul meu nu a avut efectul scontat, asa ca micul patruped a fost trimis in exil!

Acum stiu ca e o responsabilitate destul de mare grija pentru un animal de companie. Asta pentru ca nu imi doresc sa chinui niciun sufletel, asa ca momentan, din ratiuni practice, am pus pe hold acesta idee, dar asta nu ma opreste sa hranesc mai toti cainii intalniti pe strada :)