sâmbătă, 12 iunie 2010

Caramele-n vant

Da...la 1 noaptea (sau dimineata, mai bine zis), ma apuca pe mine schimbarea de look! Pai deja aveam aceeasi culoare de prea mult timp, si cum sunt un pic instabila mintal (cica asa se zice despre tipele care-si schimba des culoarea parului), am simtit ca iar bate vantul schimbarii! Si uite-asa am dat fuguta in Carrefour, si dupa o preselectie si o finala cu trei cutii concurente ramse in joc, am ales vopseaua potrivita. Potrivita?! Ha ha...stai ca acum sunt cu vopseaua in par...vad eu maine la lumina zilei ce minunatie a iesit, si cat de potrivita e! Bun...caramel se cheama (vopseaua castigatoare), si o sa fiu o caramica fara frica cu parul in vant :))
Acum sa luam povestea de la inceput, nu? Pai cred ca la origine sunt satena (faza e ca am si uitat culoarea mea originala...in fine, nuanuta). Printr-a 10-a, cred, m-a luat fiorul transformarii, si ca sa merg pe incredere, am luat vopseaua mamei. Ce sa zic...a iesit ceva interesant, dar cam inchis pentru gusturile mele. Asa ca dupa trecerea timpului regulamentar de vreo 3 luni, am luat iar cu asalt magazinul, dupa un acaju (am zis eu ca da mai bine, ca e mai spre un roscat inchis). Efect...ametitor :)) Am continuat pe acest "trend" pana prin anul intai de facultate cand incercasem cam toata gama de roscat (cele mai inchise totusi...nu rosu deschis).
Facultate...alta viata! "Blondes have more fun", nu? Zis si facut! Dar nu brusc...nuuu! Pe roscat au aparut suvite blonde (initial eram panicata la gandul ca voi avea morcovi in par, dar a iesit chiar foarte fain). A fost doar inceputul...apoi an de an am variat toate formele de blond posibil. Dar mereu cu suvite ("spoturi" de culoare; negru dedesubt, blond deasupra; roscat in lateral, blond pe langa; blond cenusiu pe o suvita, alte patru nuante pe restul....o nebunie...niciodata nu stiam cum o sa ies de la coafor).
Asta pana m-am saturat sa dau bani pe la coafor, asa ca mi-am luat eu o cutie de vopsea (dupa 3 ore de deliberari) si m-am facut acasa. Asta e un compromis destul de mare, deoarece eu sunt de parere ca, cel putin blondul, nu se face acasa. Doar daca te pricepi bine... In fine, am facut un blond uniform care mi-a incantat ochisorul pret de o luna, dupa care am inceput sa stramb din nas. Asa azi, asa maine...am luat hotararea ca dupa cativa ani de blond sa revin la un saten inchis. Un an, atat am rezistat, iar vara trecuta...hop...blonda again. In februarie (instabila cum v-am zis ca sunt) am dat-o iar pe un ciocolatiu. Faza a fost dramatica...am intrat in baie val vartej blonda, si fara sa zic nimic, am iesit 5 minute mai tarziu, aproape bruneta :) Si acum, cand bietul meu par abia se dezmaticea, si o dadea inapoi spre un blondut la varfuri, hopa vine si caramelul :))
Ideea e ca mie blondul mi se pare ca imi sta cel mai bine, dar ma mai plictisesc si eu... Plus ca unu' ma sfatuieste asa, altul altfel...ca la ochii tai albastri, blondul e superb....ba nuuu!...la ochii tai albastri roscatul e bestial....dar si bruneta...mmmm! Dar e fun sa incerc...asta pana o sa raman cheala :)) Nuuu...ca incerc sa am grija de el, mai tuflesc un ou in cap, si gata masca :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu