Da, sunt în război! Şi sunt sigură că o să ies învingătoare! Ostilităţile se duc între neamul ţânţăresc şi persoana mea delicată şi sensibilă. Nu îmi plac bubitele mici şi roşii pe care mi le fac ţânţarii cadou, şi în nici un caz nu apreciez scărpinatul excesiv, pe care mi-l aplic consecvent în locul cu pricina. Şi pentru că am unghiuţe neînfricate, deseori rămân cu un semn de toată frumuseţea. Aşa că am decis să le declar război! Nu unul sângeros, căci nu îmi place, sunt încă paşnică dar determinată să nu-i mai simt prin preajmă. Urăsc să-i strivesc cu tot felul de unelte diabolice (gen prosop, cârpe..etc), şi dacă ar fi după mine, orice necuvântătoare care-mi calcă pragul, ar fi poftită delicat pe geam afară. Pot sta mărturie minutele bune în care am fugărit o muscă prin toată casa, doar pentru a-i arăta calea cea dreaptă, adică geamul larg deschis.
Nu ascult Magic FM, adică postul acela care cică starpeste neam din neamul bâzâitorilor enervanţi... Nu am aparat cu pastile ameţitoare, sau paletă de fugărit aceste fragile şi totuşi însetate de sânge fiinţe... Nu! Eu am plasă! Adică "accesul interzis". În plus, în caz că se strecoară mişeleşte în casă, am dezvoltat un stil aparte de dat din mâini şi din picioare, cât să-i panichez şi să zboare de lângă mine, către o nouăţintă.
Şi ca să vă demonstrez cât de periculoase şi însângerate fiinţe sunt, o să vă arăt un filmuleţ, însoţit de două printscreen-uri cu "before" şi "after":
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu