luni, 13 septembrie 2010

O duminica

M-am trezit cu gandul ca e o zi speciala! Si chiar a fost, dar se pare ca doar pentru mine! Pana la urma, am asimilat dezamagirea, am inghitit in sec si .... am ramas cu o amintire nasoala! Nota "2!"

In rest, am fost pe la tara si am revazut locurile care, atunci cand eram mica, mi se pareau a fi la o dimenisiune mult mai mare decat acum! Casa mai maruntica, cerdacul la fel, camerele...totul e mult mai mic decat imi aminteam. Cu toate ca e destul de aproape, ajung cam rar pe-acolo, si mereu ma uit nostalgica la pozele de pe pereti cu rudele mele, la soba dupa care ma culcam si la paraul in care observam broscutele. Am fost copil crescut in oras, si nu am stat prea mult la tara, dar locurile acelea au magia lor, mai ales ca au o asa de mare incarcatura de amintiri ale unei persoane dragi care nu mai e.

Macar a fost o zi cu soare...:)

3 comentarii:

  1. si eu cind intru in casa bunicilor am senzatia ca este o casuta de pitici. Cum incapeam sa ma ascund prin tot soiul de cotloane unde acum abia daca pot sa bag mina ... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. greu tare cu dezamagirile astea constante

    RăspundețiȘtergere
  3. @coolnewz: Da, realizez mai bine ca se cam duc anii, atunci cand observ cat de mari sunt diferentele!

    @nimeni: Asa e, dar eu cred ca tu esti norocos si nu ai cum sa stii asa ceva! Intr-un fel sau altul se rezolva si astea!

    RăspundețiȘtergere