Prostii scrise aiurea

Ce buna premisa pentru postarea asta, nu? Ma refer la titlu! :)) Scriu si eu ce am mai auzit incoace.. incolo..

Ma uit pe Travel and Living la TV si e o emisiune cu case pe malul marii! Cat de faine... Bine, dupa opinia mea, marea isi cam pierde farmecul daca o vezi zi de zi! Ca si intr-o relatie! Cred ca oamenii ar trebui sa fie poligami, si crescuti cu aceasta mentalitate de mici, pentru a se evita dramele inutile si ieftine ce intervin ulterior: ca ea a iesit la suc cu altul, ca el flirteaza cu alta.. sau mai mult: ca ea il inseala pe el cu amicul ei cel mai bun, iar el o inseala cu secretara. In fine, folosesc stereotipuri!

Dar, pe bune, ce e cu atata stres in a fi fidel, sincer si in a primi fidelitate, sinceritate si alte chestii de gen? Oricum, la un moment dat, unul dintre parteneri se va satura de moaca, corpul sau prezenta celuilalt si va insela! Si de ce se cheama "a calca stramb"? Inseamna ca nu mai mergi pe "calea dreapta"? Calea dreapta e ca dupa "n" ani de relatie sa nu mai simti nimic pentru celalalt, sa nu-ti mai pese ce zice, ce face, sa ajungi sa ignori ca sa poti simula o viata?! Si inseamna sa minti cautand scuze ca asa e mai bine, ca alta posibilitate nu ai fi avut?

Cred ca oamenii ar trebui sa intre in relatii cu niste asteptari mult mai realiste. Ca poate fi ceva de 1, 2.. 10 ani! Nu de o viata. Sau cel putin nu de una fericita!

Stiti de ce exista oameni care la finalul vietii spun ca au avut o casnicie fericita? Pentru ca-s prea batrani sa-si mai aminteasca toata suferinta si toate tampeniile pe care le-a facut celalalt!

Stiti de ce sunt oameni care spun ca sunt fericiti in relatie? Din mai multe motive: fie au o iluzie a fericirii, dar nu sunt realisti ca asa ceva nu dureaza; fie vor sa pozeze in oameni realizati sentimental (le e rusine sa-si expuna nefericirea, plictiseala si lipsa pasiunii existenta in viata lor)! Aaa.. mai e o varianta: a celor care s-au resemnat, si atunci se conving singuri ca e ok.

Zau ca nu vreau sa fiu rautacioasa, dar v-ati uitat la parintii, rudele sau prietenii vostri aflati de ani buni intr-o relatie? Ce ati vazut? Cata fericire era pe la ei? Ma refer la o fericire cauzata de relatia lor, nu de copii, cariera, ciocolata, droguri sau bautura!!! Cati dintre barbatii aceia nu au ochii scursi, ca niste libidinosi, dupa orice "bunaciune" care pare disponibila? Cate dintre femeile acealea nu se simt neglijate, nu simt ca ar fi putut intalni pe cineva mai bun, nu au fantezii cu colegul ala dragut de la serviciu? Sa fim seriosi! E retorica intrebarea.. :))

Repet, ca si in titlu, sunt prostii scrise aiurea, asa ca.. Andreea nu scriu despre tine, nici despre Sorin si nici despre relatia lui Cristi cu Ioana!!! :))

Music

Asta e ultima mea preferinta in materie de muzica! Vocea e superba, melodia la fel, interpretarea de nota 10... Enjoy it!
Acum urmeaza sa ii ascult si celelalte piese de pe albumul "21".

Si...ce mai faci?

Am trecut de la faza in care postam zilnic, in cea in care nici macar nu mai deschid blogul. Si acum s-ar presupune ca am cel mai mult timp, si asa si este, caci o mini-carantina de aproximativ 2 saptamani mi-a fost impusa. Asa ca, restrictionata la domiciliu, blogul meu ar fi trebuit sa infloreasca si traficul sa explodeze, de pe urma unor articole minunate, iesite dintr-un asa creier odihnit. Dar nu.. cheful a disparut, lenea s-a instalat si mai confortabil, iar eu nu mai pot gandi mai nimic ce ar putea capta interesul cuiva!

De povestit, poate ca as avea cate ceva, dar ce te faci cu discretia, cu intimitatea, cu respectul fata de ceilalti implicati in "povestile" tale? Asa ca imi calmez degetelele care vor sa impartaseasca totul tastaturii si raspund si eu sec si impersonal la posibila intrebare virtuala "Ce ai mai facut?", printr-un "bine" la fel de banal. Ma si gandeam, cred ca cei care pun intrebarea asta, in mare parte, se si asteapta la raspunsul asta, si sunt luati prin surprindere cand intr-adevar incepi sa le povestesti ceva. Prea mult, prea complicat, prea detaliat... let's keep it simple! Nimeni nu prea e interesat de ce ti se intampla, toti vor sa fie politicosi si sa bifeze o cutuma sociala.

Ma intalneam acum cativa ani cu un tip si habar nu aveam, nici unul dintre noi, ce sa discutam la intalniri! Mereu era ceva de genul: "ce ai mai facut?", "aaa..eu ..bine! Tu?" "bine..", dupa care o tacere stanjenitoare, care deveneai din ce in ce mai aiurea, pana se repeta "bucla": "si in rest...ce ai mai facut?" "bineeee...tuu?" :)) Dupa cateva repetitii de gen, ne-am dat seama de penibilul situatiei si am ajuns sa radem de intrebarile astea, si mereu au ramas un mic obicei de care radeam de fiecare data cand il puneam in practica!

Apropo de taceri stanjenitoare la intalniri, am citit undeva ca cica femeile isi fac mult prea multe griji in legatura cu continutul sau frecventa discutiilor. Era un sfat de genul: sa invatam sa stam in liniste =)) Pai cuuum?! Mie mi se punea un nod in gat, atunci cand mai mult de 5 secunde nu se mai auzea niciun cuvintel! Se pare ca barbatii nu percep momentele de gen ca si ceva stanjenitor, si oricum, le ia un pic mai mult sa proceseze discutiile, gesturile, atitudinea... Aveam o prietena care la intalniri, in adolescenta, isi facea in minte, inaintea iesirii, un mic cuprins cu subiectele pe care ar fi putut sa le abordeze in caz de pauza verbala prelungita :)

La extrema cealalta, am intalnit barbati carora le place sa vorbeascaaaa, da le place, place, placeee... de nu-i mai opresti, si ajungi sa te enerveze ca nu mai apuci sa zici ceva, iar privirea de adanc interes cu care il onorai la inceput, se transforma in una plictisita si un pic frustrata. Si trece timpul, si trece.. si pe la final te intreaba nonsalant: "Dar tu de ce nu mai zici nimic?!" Pai daca nu-ti tace gura aia, muiere vorbareata deghizata in mascul.. ce esti!!!

O "placere" garantata iti ofera si monosilabicii (cel mai des intalniti), pe care iti vine sa ii strangi de gat, numai se le mai iasa un cuvant macar in plus! Te lasa cu fraze suspendate, cu propozitii incepute, dar neterminate, iar prietenii lor cei mai buni sunt "da", "nu" si "nu stiu"! Te lasa sa duci tot greul conversatiei, si la final iti dau sentimentul aiurea ca tu ai hotarat tot, ca a fost mai mult un monolog.. si uite dom'le ce femeie vorbareata sunt eu!!!

De unde m-am luat? Aha.. de la "ce faci?" si starea mea de "chefless". Mda... una peste alta (ce expresie lesbi :P), hai sa-ncerc si altfel "unul peste altul".."una peste unul" sau "unul peste una" :)).. Yeah...in fine, ideea era ca am reinceput sa ma uit la "The Apprentice", unde dragutul de Donald Trump concediaza pe rupte, tinere sperante in domeniul antreprenorial. Imi place, imi da o stare de energie, de pro..activitate, plus ca melodia de pe generic ma face sa-mi imaginez conturile mele mari si pline, pe care le voi detine in viitor :D Money, money, moneeeeey...

Urmasa lui Lady GaGa

GaGuta si-a gasit o urmasa celebra, un pic mai colorata decat ea, dar la fel de dedicata cauzei. Este vorba de Willow Smith (fata de 12 ani a lui Will Smith), care dupa ce si-a terminat de invartit coditele in stanga si-n dreapta, inainte si inapoi (in Whip my hair), a aterizat, de manuta cu mami si tati, la premiile Grammy 2011. Cu niste papucei demni de un copil de 12 ani, cu platforme ce egaleaza in centimetri varsta detinatoarei (!!!), Willow (ramasa nesupravegheata) fuge direct in bratele idolului ei: Lady GaGa. Bucurie mare pe micuta vedeta, se zbantuie vesela pe genunchii ei, soptindu-i GaGutei la ureche, ca are si ea acasa ceva carne in frigider, si noaptea (cand nu o vede nimeni) se acopera cu halcile de carne cruda, incercand sa-i imite celebra rochie. Ufff... copiii astia!

GaGa zambeste crispata, simtind amenintarea noului val de ciudate si descreierate, si deja isi face in minte imaginea noului ei costum de scena: pielea jupuita de pe Willow, cu tot cu coditele afro. Wow... run Willow.. ruuuuuuuuun!!!! De fapt, poate sa stea calma, vine tata Will cu muschii la purtator, cu un extraterestru sau un robotel pe langa el, si o salveaza. Si atunci va fi un fel de Bad romance intre el si Gaga. Ooooo... asa de interesant!

Norocos.. ghinionist..

Cam tampite fazele astea... ajunge sa devina o obisnuinta si nu mai distingem realitatea! Ma refer la situatiile in care iti este atat de bine, si esti norocos, iar tu nici macar nu mai relizezi asta. E o obisnuinta, ti se pare firesc sa fie asa, deci faza cu "recunostinta" e egala cu zero!

Apoi sunt si nefericitii care traiesc intr-o situatie negativa, fara ca ceva bun sau frumos sa li se mai intample in viata. Si ei ajung sa se complaca, sa se simta "normali". Nu vad ceva mai bun, nu au termen de comparatie, si cei din jurul lor profita de asta. Cand realizeaza intr-un final ca exista si "mai bine" e o revelatie!

Normalul fiecarei persoane e extrem de subiectiv. Si de cele mai multe ori, trebuie sa fim recunoscatori pentru ca obisnuinta intra in vietile noastre si ne uniformizeaza trairile. E o a doua natura a omului, si uneori e si maniera in care reusim sa facem fata diverselor situatii (dintre care multe nu foarte bune), fara a ne pierde mintile!

A good ride :)

Biata broscuta testoasa :))

Sinucideri lente

Am gasit imaginea asta printre pozele cuiva de la profil (pe facebook) si mi s-a parut interesanta. Cele mai eficiente metode de sinucidere lenta sunt enumerate mai sus! Dar a treia este si cea mai dureroasa! Cred ca in acest caz, poti doar sa incerci sa ai curajul sa te "rupi" de acea persoana, sa speri ca timpul va estompa durerea, si sa iti canalizezi iubirea catre cineva care iti raspunde la fel. Usor de spus, dar sunt sigura ca extrem de greu de facut!

Azi n-am chef..

..da' de nimic! Nici de blog, nici de oameni, nici de soare... de nimic! Asa ca astazi voi o sa contribuiti la ceea ce postez pe blog. Adica 1, 2... vizitatori sau cati or mai intra pe-aici, sunt invitati (a se citi obligati ca daca nu ii banez :)) sa lase si ei un cuvintel sub forma unui comentariu. Merge orice: de la descrieri poetice pana la un sec si simplu cuvant, fara tema... ce doriti voi, numai sa atingeti tastatura!

Agent Provocateur

A gentle reminder for today :))

Club si Valentine's

"Da bai, ce stii tu fataaaa, am fost azi-noapte in club! Da faaaataaa... a fost misto tare, ala de la bar se tot uita la mine, da' stii ca eram cu Gigel si eu nu-l insel, i-am dat numarul barmanului doar sa mai vorbim si sa ne vedem asa.... Da' tu fataaa, ca doar eram toata gagica cu decolteul ala, cum sa nu se uite baietasul?!" Hai sa le pun si-o dedicatie (aici) :))

Mda.. uite ca am mai ajuns si eu, ieri noapte, intr-un club. In ultima vreme nu pot sa spun ca ma mai duc des, prefer pub-urile, acolo parca lumea e mai relaxata si nu e venita sa faca impresie. Plus ca acum cativa ani chiar ma distram pe cinste in Pub 25, mult mai bine decat in orice alt club deschis prin oras! Atmosfera e alta, figurantii nu sunt atat de prezenti ca in cluburile de fite si ochelarii de soare sunt lasati acasa.

Am fost in XSclub, si din primul moment m-a izbit "aglomeratia" de-acolo, concretizata in maxim 10 persoane prezente! Club gol, plin de baloane ... hai ca-i bine, l-o fi inchiriat cineva numai pentru mine :)) Macar inauntru era aranjat dragut si muzica era buna! Eu, in schimb, m-am amuzat urmarind electrocutatii de pe ringul de dans. Erau vreo 3 la inceput, la care s-au mai adaugat inca vreo 5 baieti, si erau in culmea extazului (macar ei se simteau bine!). Cel mai entuziasmat era un tip cu ochelari care executa, pe rand, toate stilurile de dand specifice coca-clubberilor: cu degetul in sus, invartitu'n mamaliga, roata morii se-nvarteste, mangaiatul cainelui invizibil, pumnul scuturat sacadat in aer..etc Aaa.. si rezervarea unei mese e 300 lei!

In concluzie, cu cateva exceptii, club = not my thing, in schimb am de ce sa rad :p Cu toate astea, muzica e chiar destul de faina! Pacat ca-s populate cluburile astea cu specimene aiurea!

Apropo..maine e Valentine's Day si daca nu esti fie in categoria "Loveee si inimioare de plus" fie in cea anti, de sictiriti cu scarba pentru comercializare, marketing si consumatorism, nu existi! Ceva de mijloc nu exista, ca na.. noi suntem doar niste marionete proaste care "pun botu" tuturor prostioarelor de promotii si oferte cu plusuri roz si maine ne da cineva direct pe creier cu dulceata, sa zambim ca tampitii toata ziua! Eu.. habar nu am ce-o sa fac maine, ori o sa ma hilizesc si o sa cumpar tot ce e sub 2 lei si are forma de inima, sau poate o sa stau indiferenta, ori o sa le doresc numai de "bine" indragostitilor de pretudindeni, facand pronosticuri de motiv si data de despartire :D Orice as face, nu fac un caz din asta si nici nu tip in gura mare opinii pro sau contra!

Cat despre micii retardati (emotional si intelectual) de sex masculin care ne populeaza planeta (unii sunt asa...), va sugerez o varietate de felicitari pe care se le daruiti maine consoartelor voastre. Pentru ca daca stau cu voi, si-o merita :)

"Viermisorul din ureche"

Earworm este denumirea unei melodii care iti intra usurel in cap, si apoi se incapataneaza si nu mai pleca de acolo. Si o fredonezi mereu.. mereu... mereu, pana nu o mai suporti si te rogi tuturor fortelor supernaturale sa ti-o smulga prin orice metoda din cap! Am auzit des sintagma "Scoate-mi melodia asta din cap!", si am incercat chiar si remedii. Cica nu trebuie sa te impotrivesti, daca ai o melodie care-ti bantuie creierii, trebuie sa o canti pe toata, sa-si "faca damblaua" si dupa scapi :)) Momentan, la mine in cap se aude tare "Opeeeen your eyeeeees..." de la piesa lui DJ Andi si Stella "Happiness".

Ehh... dar sa trecem la DJ Earworm, care din 2007 tot scoate niste piese, sub forma unor colaje (mashup) cu cele mai tari 25 piese dintr-un an, prezente in Top Billboard. Piesele sunt intitulate sugestiv United State of Pop. Mie personal imi plac mult, pentru ca in aproximativ 4-5 minute, reusesc sa-mi trezeasca o groaza de amintiri din anul reprezentat in acel mashup. Momente, stari..

Recent l-a scos si pe cel din 2010:

Sa ne amintim si de:

• 2007 -> aici
• 2008 -> aici
• 2009 -> aici

Si la mine inca e "Opeeeen your eyeeeees..." "Opeeeen your eyeeeees...""Opeeeen your eyeeeees...""Opeeeen your eyeeeees...""Opeeeen your eyeeeees...""Opeeeen your eyeeeees...""Opeeeen your eyeeeees...""Opeeeen your eyeeeees...""Opeeeen your eyeeeees..." :))

Party

Dupa ce ieri i-am urat "La multi ani!" dragutului meu cumnat, iar alaltaieri unui vechi amic, azi a venit randul lui Radu sa-i cantam "Happy birthday!". L-am sarbatorit inca din primele minute ale zilei, pe teren, cu prietenii de la fotbal, urandu-i bucurii si dorinte implinite! Blogger de succes in devenire (:D), el scrie cu drag si inspiratie chiar aici: http://2muraturi.wordpress.com/ Nu va sfiiti sa-i treceti pragul si sa-i lasati, sub forma de comentariu un "La multi ani!" :)

Asadar, azi e zi de petrecut, de suflat in lumanari si de ciocnit sampania! Yupiiiiii :D

Si pentru ca stiu ca are simtul umorului..:

Na... sper ca nu e prea deprimant clipul :)) Faza e ca viata e frumoasa, si ca avem cu totii toate premisele sa facem ca fiecare an al vietii noastre sa fie mai bun ca celalalt, mai plin de impliniri si bucurii! Mai ales la varsta asta!!! Asa ca ii urez si eu "LA MULTI ANI!" si clipe frumoase pe viitor! :*

Inspiratia

Chiar daca inca imi caut un nou nume pentru blog, mai bine ma abtin daca nu am idei, decat sa ajung ca "inspiratii" de mai jos:

Insa continui sa ma bucur de privilegiul de a avea si eu computerul meu. Lucky me:

Aplicatii android

Eu + telefoanele mobile = love

Dar eu cand ma refer la mobile, ma gandesc instant la Nokia. A fost dragoste la prima vedere, trainica si durabila, si doar datorita unui cadou am renuntat la el! Primul telefon a fost un Nokia 3410, care mi-a fost fidel si m-a suportat cativa ani. Dupa ce uzura morala si-a spus cuvantul, am fost fascinata de elogiile aduse de un prieten modelului 6600 (tot Nokia). Tipul nu s-a lasat pana nu m-a vazut cu acel model in buzunar. Barbatii astia...! Telefonul era foarte fain, dar mare si cam nefolositor pentru mine, nu ma pasionau performantele lui de la acea vreme.

Urmatorul Nokia care a cazut in bratele mele iubitoare, a fost un micut 2630 care, in ciuda functiilor nu tocmai elaborate, a fost preferatul meu. Mic, subtire, finut, cu radio si bluetooth era exact ce imi doream si aveam nevoie! Inca l-as mai folosi cu drag, daca nu s-ar fi decis intr-o zi sa nu se mai deschida, in ciuda inistentelor mele repetate. Cred ca totusi, daca mai incerc, e ok! Dar nu mai sunt motivata, am fost convertita la LG. Am primit un frumos cadou de la Mos Craciun, asa ca ma bucur de el. E un LG Optimus One pe care l-am incarcat cu tot felul de aplicatii care mai de care mai utile sau haioase.

Aici gasiti un articol despre aplicatii Android, in mare parte le folosesc si eu dar va mai recomand urmatoarele:

- Flikie Wallpapers HD (gasiti o groaza de wallpaper-uri interesante, la o calitate foarte buna);

- un joculet: Amtalee Lite;

- PBX TV, The Channer (cu posturi tv, recomandate de un prieten);

- Tiny Open Source Violin (sunete de vioara, pentru cand vrei sa razi de discursul siropos al unei persoane :P)

- Coloring (aplicatia are mai multe variante: Winnie, Mickey, Toy Story, Nemo etc. Eu l-am luat pentru nepotelul meu, si i-a placut foarte mult, a facut adevarate opere de arta :)

Trebuie sa mai caut cateva aplicatii pentru carti on-line si o sa fiu happy :D Aaa... si ceva de sanatate si fitness. Oricum, sa te uiti la tv, sa iti pui filme pe telefon, sa intri nestingherit pe net (si Facebook, Messenger) sau sa iti ia pulsul, nu e chiar neplacut :D Tot Nokia iubesc, dar i-am facut loc si LG-ului in viata mea. Merita! :)

Inimioare si sictir

Cam astea sunt reactiile zilele astea: "Awww..vine Valentine's Day!" sau "Iar prostia asta de "sarbatoare" importata, in care ne comercializam iubirea?!". Sunt si cei care oscileaza: azi se inteleg cu prietenul si planuiesc nu stiu ce zi plina de inimoare, maine vine o cearta stupida si se aliaza categoriei "Cah.. Valentine's Day sucks!".

Pentru mine e un pretext, si nu o zi fixa in calendar. E un pretext pentru niste momente pe care le poti face mai frumoase decat de obicei. Nu trebuie sa te supui unui tipar anume: cina romantica, flori, sampanie, ciocolata. E perfect daca e si asa, dar trebuie sa faci doar ceea ce-ti face placere si ceea ce exprima dragostea ta pentru el/ea.

Multi spun ca nu avem nevoie de o sarbatore care sa ne aminteasca faptul ca iubim, sa ne impulsioneze sa daruim ceva frumos partenerului nostru sau sa planuim un gest mai sentimental care sa-l faca sa se simta special si iubit. Da.... daca asa va comportati in orice alta zi a vietii voastre, chiar nu mai aveti nevoie de Valentine's Day, faceti o cruce mare, multumiti cerului ca v-ati gasit si fiti fericiti! Daca nu, daca sunteti ca orice alt om, care mai pierde din vedere faptul ca are langa el un suflet care mai are nevoie de cuvinte frumoase, gesturi speciale si mici dovezi de iubire, atunci lasati ca acest pretext sa genereze ceva frumos in viata voastra! Voi decideti cand si cum (nu neaparat 14 sau 24 februarie).

Inca e un mare mister: de ce se considera ca femeile asteapta afectiune, romantism, surprize si lucruri frumoase, iar barbatii sunt sictiriti, obositi, nu vor sa vorbeasca despre sentimente, nu vor sa faca un gest romantic. De fapt stiu... pentru ca asa e! Dar logica mea e urmatoarea: doi oameni se iubesc, nu e perfect normal si natural ca AMBII sa-si doreasca sa faca lucruri frumoase unul pentru altul??!! De ce e atribuita doar femeii aceasta dorinta, iar barbatului nepasarea si ignoranta?! Ea cu gandul la cina romantica, el cu gandul la canapea, meci si bere. De unde pana unde??!! Chiar am mai vazut cazuri printre cunostinte, si ma gandeam la cat de aiurea erau tratate fetele respective (indiferenta, luate in ras, comentarii aiurea... cand se presupunea ca cei doi formeaza un cuplu... benevol si bazat pe iubire). Apropo... daca faceti parte din categoria asta de barbati, faceti un bine suflarii feminine... impuscati-va (jos violenta :P)! Sau varsati-va "dragostea" si "atentia" unei femei care va merita.... adica una SM sau care isi bate joc si ea la randul ei de alti barbati! :P

Pentru cuplurile normale, formate din doi indragostiti, in care ambilor le face placere sa-si manifeste dragostea (normal... fiecare in stilul lui), sa aveti zile frumoase, fara a va crampona neaparat de o data anume! Let's enjoy life and love!

Ultima imbratisare

Sa cante viorile, o sa va povestesc o trista intamplare! E vorba de pierdere si regasire, renuntare si speranta, ce mai, tot tacamul! Eroi principali: nepotelul D., sora mea, jucaria de plus neidentificata si becul. Toti traiau in pace si armonie, intre D. si jucarie fiind o prietenie oarecare, fara prea multa pasiune. Dar intr-o zi, gasit fiind in ladita cu jucarii, micul animalut de plus a fost luat la joaca, si invartit, si rasucit, si aruncat din ce in ce mai sus, pana a aterizat pe lustra. D. vazandu-si isprava a raportat incidentul lui mami. Mami, un pic agitata pentru ca urma sa primeasca musafiri, i-a promis copilului ca-i da jos jucaria in cel mai scurt timp posibil.

Musafirii vin, lucrurile se precipita, alte jucarii vin luate in primire, asa ca incidentul devine istorie. Dupa plecarea musafirilor, in sufragerie toata lumea e pusa pe strans si facut curatenie. Se pune in priza aspiratorul, dar imediat este oprit: in camera mirosea a ars. Uff.. aspiratorul s-a stricat! Dar dupa multe probe de miros, verdictul e pozitiv, insa confuz: nu e aspiratorul, dar ce e?! Nimic nu e iertat, totul se controleaza, pana ce se observa un firicel de fum, care devenea din ce in ce mai gos de la lustra, si mirosul de ars din ce in ce mai persistent!

Hohote de plans se aud de la micutul D., care, in fata tragediei, isi trateaza jucaria de pe lustra ca si cum ar fi cea mai frumoasa, adorata si preferata jucarie de pe lumea asta! Incurajarile sunt de prisos, in timpul vizitei ce tocmai s-a incheiat, intre bec si jucarie s-a format o prietenie indestructibila! Animalutul de plus aterizase, extrem de acrobatic, direct pe bec, si cat timp a fost aprinsa lumina, jucaria s-a topit (avand in compozitie si o bucatica de plastic). Cei doi s-au contopit pe viata, spre disperarea lui D. care, cu ochii in lacrimi, voia sa-si continue joaca chiar si cu jucaria lipita de bec. Nu sunati la Protectia Copilului, cel mic a fost imobilizat, i s-a confiscat becul si i s-a promis solemn ca il vom gasi pe fratiorul jucariei de plus, si i-o vom livra in cel mai scurt timp posibil!

S-au facut si cateva instantanee la locul teribilului accident.

Avertisment: daca sunteti firi mai sensibile, evitati vizualizarea pozelor!

Blogmeet Iasi #32

Si a trecut si Beermeet-ul #32, pardon.. Blogmeet-ul #32 :)) A fost ieri seara, in cafeneaua Phoenix din Piata Unirii, Iasi, loc in care s-a decis sa ne tina companie muzicala si formatia Atron. Printre cei prezenti: Matei (cel care a si propus intalnirea), Radu, Roxana, Iulia, Claudiu, Zaza, Ionut, Paul si Elena, Silviu, Cipoc, Roxana, Razvan, Lavinia, Alex, Gabi, Alexandra, Iustinian, Alina, Rozina si... mai erau... Scuze celor omisi, dar memoria nu tine cu mine azi, asa ca mai lasati-mi si voi un indiciu pe-aici, daca stiti :) Apropo, la pagina evenimentului creata pe Facebook, au confirmat participarea 61 de persoane, iar la categoria "maybe" inca 96. Adica in jur de 60 sigur vin, dar poate-poate mai apare si unu, doi din cei 96! Rezultatul? Cred ca ne-am adunat in jur de 28 (numarase cineva la un moment dat), ceea ce inseamna ca 30(!) au intampinat ceva probleme si nu au putut ajunge. Ori nu inteleg eu conceptul de confirmare a prezentei la un eveniment, ori e ceva aiurea pe-aici!

Cum a fost? Fain.. ca de obicei, voiam sa spun, dar fiind doar a doua oara cand merg la un Blogmeet, inca nu pot vorbi de un obicei. Oameni cu chef de vorba, de socializat, de distrat, de baut... Ca de fiecare data, imi pare rau ca nu ajung sa ii cunosc si sa vorbesc cu toti cei care sunt prezenti, dar timp este, si cred ca si intalniri de genul acesta vor mai fi! Cam atat despre ieri, inchei cu gandul la ....Blogmeet #33 :D

P.S. Pentru cei care intra pe-aici, stiu ca adresa blogului e aiurea, ciudata si primesc intrebari de genul: "Da' cati de "y" ai pus?!"... myyyj vine de la my journal, si e pus la inceput, cand scriam aici cam ca intr-un jurnal, fara sa stie aproape nimeni dintre cunoscuti de blogul asta, pana mi-am dat seama ca nu ma simt confortabil sa-mi pun gandurile intime in randuri, am sters/modificat primele postari si am inceput sa diversific un pic stilul. La inceput nu am acordat importanta multor aspecte (platforma aleasa, numele etc.), insa in curand vreau sa modific si sa migrez pe wordpress sau in domeniu propriu. Punctul critic: numele. Aici m-am blocat de ceva timp :) Sugestii, comentarii, critici... sa le lasati pe-aici, daca sunt constructive!

De pe net

Hai ca-i sambata, e soare si avem diseara si un Blogmeet :D Vad ca si-au anuntat prezenta destule persoane, asa ca nu va bate vantul pe-acolo. Dupa prima experienta de gen, astept nerabdatoare sa vad cum va fi si de data asta!

In rest.. s-o luam usor, ca e weekend :) Eu sunt momentan la vanatoare de joburi, asa ca mai rasfoiesc si site-urile de specialitate. Apropo, daca stiti un job bun prin Iasi, nu ezitati sa faceti un bine :D Fac cinste la salariu cu o acadea :P Si cum ma uitam eu prin anunturi, am vazut ca in ultima vreme, nu doar potentialul angajat cauta de munca, ci si parintii acestuia. Dupa modelul: "am un baiat care sta toata ziua pe net, vreau sa-si miste fundu' sa se duca la munca"!

Sa nu comentez totusi aiurea, o fi baiat bun, si il mai ajuta si parintii cu anunturi. Aaa...bun ca ala din poza de sub anunt? :D In fine..sa revenim! Daca unii cauta de lucru, altii, mai celebri si cu conturi mai mari, se plimba relaxati prin tarisoara lor civilizata. Atat de civilizata, incat pana si caprele sunt scoase la plimbarica. In lesa... doar nu de capul lor!!! Asa s-a gandit si Tori Spelling intr-o dimineata: "ia sa-mi scot eu la plimbare copilul si .. capra!". Si asa a si facut:

Concluzia: acum e trandy cu capra, cainii sunt so last season!

Despre femei

Hai ca daca tot m-am luat de barbati in ultima vreme (aici si aici), sa mai echilibrez un pic balanta si sa aflam"adevarul" despre femei:

Materialiste, da dom'le... cica asa sunt toate femeile in ziua de azi! Nu, ca ati vrea sa caute cersetori, si sa se iubeasca salbatic dupa tevile din canal?! In fine... se aplica probabil multora, dar nu e de condamnat ca te intereseaza sa ai o viata buna. Daca lasi totusi ca banii sa fie singurul motiv al unei relatii, atunci te incadrezi la "materialiste", daca lasi faptul ca el nu are tocmai cea mai stralucita situatie materiala sa va desparta (cu toate ca relatia e buna), tot la aceeasi categorie intri... etc Dar in rest, nu e logic (mai ales ca viitoare mama) sa iti cauti un barbat alaturi de care (alaturi, nu doar el) sa poti face bani, si sa poti sta linistita, gandindu-te ca familia voastra are tot ce ii trebuie?!

Blocuri "vesele"

Cah... ce vreme aiurea e afara!!! Mohorat si rece, imi vine sa ma intind de pe un pat pe altul ca o pisica adormita, sub patura, si sa ma ridic doar cand vine soarele si ma incalzeste! Si blocurile astea gri nu ajuta cu nimic imaginii triste de-afara! Apropo de blocuri, nu am sa inteleg niciodata de ce sunt lasati locatarii sa-si izoleze apartamentul, separat de ceilalti vecini. Un colaborator al fostului sef, venit din alta tara, a cascat niste ochi mari si mirati cand a dat cu ochii de blocurile noastre carpite. Nu-i poti obliga pe vecini sa izoleze si ei, ca sa arate cladirea normal, dar se poate face in asa fel incat macar sa nu existe diferenta de culoare. Blocul este gri, murdar si vechi, iar apoi apar pe el bucati albe sau colorate (unde s-a izolat)!! Ar trebui varuit si restul blocului in aceeasi culoare, macar sa nu exista o diferenta atat de vizibila!

Dar sa lasam blocurile noastre gri, sau semi-restaurate si sa vedem cum arata niste blocuri "vesele"! Le gasim in Ramenskoye (Раменское), un oraş din Regiunea Moscova, Federaţia Rusă cu o populaţie de 82.074 locuitori. Orasul se afla la doar 46 km sud-est de Moscova. Numele orasului se traduce prin “marginea padurii”. Acest oras este cunoscut pentru doua lucruri: aerodromul Zhukovsky (unul dintre cele mai mari din Europa – 5.403 m) si pentru “casele pictate”.

sursa

100%

Este miercuri, suntem chiar in mijlocul saptamanii, asa ca tin sa va atrag atentia si sa va reamintesc: dati mereu 100% din puterea si implicarea voastra, cand vine vorba de locul de munca, sau scoala :D

Abuz de on-line!

Se pare ca-s retardata social. Fac referire la mediul online, la Facebook mai concret! Eu nu reusesc sa inteleg cum e sa scrii zilnic pe-acolo: "sunt la matusa"... "afara ploua cu galeata"... "astept autobuzul in statie"... "ma mananca palma dreapta".... "vine Gigel la mine poimaine"... in fine, ati prins ideea! Adica da, ocazional merge, ca de-aia te si intreaba "What's on your mind?", dar sa fie de-acum o rutina de care sa nu poti scapa nici in momentele cele mai nepotrivite?! I really. really, really don't get it!!!!

Din fericire, nu cunosc specimene de gen, der pe Facebook sunt destui, chiar prea multi... Mi se pare normal sa mai pui un clip, un banc, un anunt, un comentariu... ce vrei tu! Dar sa devina un obicei atat de important si enervant incat sa te poata si ridica din pat doar ca sa scrii ceva pe Facebook, cred ca devine o problema! Si de curiozitate, aia pentru cine turuie ei ce fac zilnic? Pe cine intereseaza ca acum stai in pat si mananci ciocolata??!! Prea multa informatie, prea multe detalii pe care nu vad de ce sa le arunci asa des, pe "peretele" facebookului!!! Nu le mai place intimitatea sau programul zilnic trait in mod normal? Tin neaparat sa traiasca prin 3 replici si pe Facebook??!!

Ma si gandeam, e ca o facebook whore: arunca cu like-uri in stanga si in dreapta, comenteaza unde are ocazia (chiar daca habar nu are de subiect), adauga "prieteni" in prostie, face abuz de aplicatii enervante, posteaza zilnic ce face sau nu face pe acasa sau unde-o mai fi etc.. A-DO-RA-BIL!