Cum sa obtii un job (eliminand concurenta)

Cum sa obtii un job pe timp de criza:

Vine cineva cu mine la interviuri sa ma ajute? Dau o bere (sau un Pepsi) dupa :))

Better days...

Luna neagra cred ca a intrat in constelatie cu planeta lu' peste .... bla bla bla .... ! Ca altfel nu prea imi explic! Ma uit si eu dupa explicatii prin horoscop, poate pricepe ceva si capul meu! Dar nu, acolo toate bune si frumoase .. oportunitati peste oportunitati, eu sunt mai cuceritoare si mai charismatica decat oricand, financiar bine, profesional bine, toate imi merg "ca pe roate". Dar cum mai spuneam eu: "roate", "roate" ..dar patrate!

Sa scoatem din ecuatie ziua de azi, in care m-a cam urmarit ghinionul, ma gandesc si eu asa .. la luna ce aproape trece! Ce "vad"? Conflicteee ...multe si marunte, putin importante sau foarte importante, mai greu sau mai usor de trecut! Si un alt ghinion al meu e ca ma afecteaza nu doar cele ce merita luate in considerare, ci toate certurile, neintelegerile, discutiile in contradictoriu...

Am nevoie de niste zile mai bune, mai frumoase, mai vesele ... si nu doar zile in care sa-mi masor de zeci de ori cuvintele si atitudinea, pentru a putea evita conflicte (conflicte pe care logic, nu mi le doresc!).

Mda...sa nu dramatizez totusi, pentru ca sunt si lucruri bune si frumoase, dar totusi ma intreb ... ce e cu ultima perioada?!

P.S. Daca stie cineva sa-mi faca o astrograma sau ceva, si sa-mi dea si mie niste vesti mai bune, va rog sa ma anuntati :)

Sa ne ascutim dintii si ghearele!

Este complet irelevant si gresit sa mai ai un argument, bazandu-te pe principiul conform caruia oamenii ar trebui sa aiba bun-simt. CEEE??!! Dar tu pe ce lume traiesti?! In ce tara te crezi?! Unde curge lapte si miere?! Unde legile si regulile sunt aplicate?!

Eu recunosc, nu am dat cu nasul de atat de multe situatii neplacute, incat sa ajung o acritura, o dezamagita si sa zic mereu "ce sens are? oricum nu se rezolva!". Dar nici nu am trait pe un norisor de-asupra Elvetiei, nu vad doar frumos, doar pace, zambete si buna-intelegere. Pentru ca nu e asa! Trebuie sa recunoastem si sa fim realisti vizavi de situatiile pe care le traim, de mediul si de oamenii printre care traim!

Dar de aici pana a la fi luata la misto si pusa la zid, pentru ca am putut aduce ca solutie a unei probleme, calea cea mai de bun simt, mai rezonabila si normala e cale luuuungaaaaa!!! Si nici macar nu nu imi sustineam cu inversunare ideea (absolut logica si normala), ci doar o propusesem ca si una dintre posibilele solutii. Pentru ca da, stiu ca uneori mergand pe calea normala, logica si de bun-simt, nu rezolvi nimic! Dar asta nu inseamna sa sari direct la "lovitura sub centura", sau la alte idei mai putin "ortodoxe" .. se poate ajunge si pe-acolo intr-o anumita eventualitate, dar sa nu fim strambi la minte si sa judecam pe cei care inca gandesc civilizat (fara insa a visa la cai verzi pe pereti sau fara foarte multe sperante)!

La naiba cu filmele americane!

Nu pot sa mai vorbesc cu cineva despre bucurii, momete romantice, iubire, sinceritate, onestitate, curaj si chestii de gen, ca imi si imaginez cum partenerul de discutie casca, da ochii peste cap si face ironic gestul cantatului la vioara!!!

Si daca stau un pic si ma ascult, parca ma apuca si pe mine sarcasmul (din pacate), la un moment dat poate rasul, si ma astept sa apara Jose Armando din tufis, cu un trandafir rosu intre dinti! Da, Jose Armando, ca pe langa minunatele clisee americane, am fost (mai putin) intoxicati si cu dramatismul si exagrarea situatiilor din telenovele. Asta chiar daca acum nu ne uitam, chiar daca acum zicem "cah"... la inceput, cand habar nu aveam cu ce se mananca, cu totii am cascat un pic gura la asa ceva, si am ramas "marcati"!

Da...nu mai poti vorbi din suflet, cu inima deschisa si cu sinceritate dezarmanta, fara sa para fals, sau o scena dintr-un film romantic ieftin!

Cu ce e vinovata o adolescenta, daca ea asteapta de la iubitelul ei, ceea ce a vazut toata viata in blockbuster-urile adunate generic sub titulatura de "comedii romantice"?! Mda...realitatea o cam izbeste in fata o data, de doua ori, de trei ori (si vede ca nu e ca in filme) ... dar in sufletelul ei acolo, tot la scenele de Oscar se gandeste, tot la ele spera ca se va ajunge. Sau cand plange si sufera, si se imagineaza protagonista unei drame ... mai, mai c-ar boci mai teatral sa "dea bine" la camera!

Mie mi se pare ca dauneza asteptarilor unei fete (cel putin a celor la inceput de viata sentimentala), cand selectia barbatilor se bazeaza pe ce viseaza ele din filme (daca Gigel nu face ca John, nu e ok!), cand implinirea intr-o relatie e sau nu e, in functie de cum a vazut ea ca se face in nu stiu ce film! Inainte, adolescentele visau si aspirau la viata eroinei din roman, acum viseaza la viata personajului interpretat de actrita "x".... Nu spun ca e rau, dar mi sa pare cam ciudat si provocator ca mai apoi, sa fie integrate aceste asteptari in realitate!

Perceptiile asupra romantismului, asupra gesturilor frumoase, sunt deformate, sunt "umflate" ... cu toate astea, e minunat cand se pot realiza si trai, fara falsitate!

Razboiul tricourilor :))

Iese din carapace

L-am vazut cu ceva timp in urma, dar m-a uimit modalitatea in care acest crab si-a schimbat carapacea, inclusiv de la picioruse!!!

Despre relatii

Ok, hai sa incep cu ...inceputul. El si ea: tineri, frumosi, celebri ... dragostea li se citeste in ochi, gesturile de tandrete abunda... etc.

Iubire mare, urmata de nunta mare (intamplari petrecute pe parcursul a 7 ani), si toate astea urmate de un mesaj pe Twitter(!) dat de catre ea: "Va anunt cu tristete ca dupa 7 ani petrecuti impreuna eu si Tony am decis sa divortam. Ne iubim mult unul pe celalalt si fiecare ne rugam pentru fericirea celuilalt". End of story ... love story!

Motivul? Se pare ca prin 2008 domnul Tony ar fi poftit la o alta reprezentanta a sexului frumos, drept pentru care a fost aspru pedepsit prin neluarea nici unei masuri. Si uite asa, ajunge ea la finalul anului 2010, sa gaseasca la sotior (care nu mai face prostii, ca na! a invatat lectia din 2008) in telefon, sute de mesaje numai bune de a constitui baza unei noi relatii extraconjugale. Ca daca a facut-o odata, e foarte posibil sa-l mai "manance" odata si normal... sa se "scarpine"!

Dar sa nu uitam sa o injuram pe "disperata", ca i-a cautat in telefon! Ce si-a bagat nasul? Nu stie ca nu e frumos sa nu pui mana pe telefonul sotului? Si ce daca avea mesaje care dovedeau ca o inseala, doar era intimitatea lui, nu? Si ce daca ea poate observa o groaza de alte chestii care ii dadeau de banuit, dar nu avea cum sa afle ceva sigur, ca el jura pe ochisorii lui ca o iubeste ca-n prima zi!!! Nu! Intimitatea e intimitate!

Mie sincer imi dau de banuit obsedatii de "intimitatea" lor, ca doar cea cu care esti iti stie cam toate "intimitatile",nu?! Daca ai ceva in telefon ce stii ca nu e prea ok, atunci sari de ... in sus, cu discursul "intimitatii". Asta NU da, in nici un caz, dreptul unui partener sa caute apeluri sau mesaje, sau sa umble cu banuieli paranoice in lucrurile celuilalt. Dar nici sa sari ca ars, simtindu-te "violat" daca el/ea ti-a atins telefonul! Sari ca ars = ai ceva de ascuns. Punct!

Si mai am eu niste nelamuriri... De unde vine treaba asta cu flirtul in cazul persoanelor implicate intr-o relatie?! Bun, esti dragut/a, amabil/a, vrei uneori sa ti se reconfirme si de altii ca inca mai esti atractiv/a, la un moment dat iti da o stare de incredere in tine si de bine, de care, pana la urma, tot partenerul/a se bucura! Asta e OK! Cred ca si persoanele din pozele de mai sus, avand si cariere frumoase si publice, s-au intalnit cu situatii de gen. Dar de la o gluma nevinovata, un numar de telefon, un mesaj simpu, gen "ce mai faci?", cateva confesiuni la telefon, discutii despre vreme si alte tampenii.... uite-asa ajunge el (ma refer si la ea, nu discriminez :), dar pentru a fi mai usor de scris, folosesc un simplu exemplu) cu impresia ca noua "amica" (ca doar are si el dreptul sa aiba "amice", nu??) e mai relaxata (normal, ca doar atunci cand o vede, ea e vesela, nu vorbeste despre casa, mancare si alte chestii "serioase", e in dispozitie buna, si doar "lapte si miere" cu noul "amic"). Si uite asa, lui i se instaleaza un ranjet lat pe fata de cate ori se gandeste la "amica", si o mare cuta intre ochii'n crucis, cand se gandeste la ea. Si continua cu mesajele, sa mai simta si el "prietenia" unei tipe relaxate si fara complicatii! Ajung sau nu si la sex... discutabil.. dupa preferinte :))

Uite asta-mi intoarce mie stomacul pe dos, "prieteniile" de genul asta (si ale lui si ale ei)! Si aici ajungem la dilemele "Un barbat si o femei pot fi doar buni amici?", "Flirtul (mai mult sau mai putin cu implicatii) se considera inselat?". La modul absolut generic raspunsurile mele sunt NU (nu exista amicitie, fara macar o miiiiiica urma de gand ... chiar si fara sa realizezi asta ... fara micile "tachinari" cu tenta de intimitate), si DA (pentru ca genul asta de flirt da idei macar uneia dintre cele doua persoane). Asta, repet, la o abordare generalizata. Normal ca difera de la caz la caz, normal ca situatia se schimba dupa context!!

Si apropo de mesajul ce anunta divortul, finalizat cu "ne iubim mult", am vazut ca a fost extrem de criticat! Ce sa zic... suna al naibii de ipocrit, dar exceptand momentele in care esti chiar in mijlocul evenimentelor, ai mii de nervi, si-ti vine sa-l cam macelaresti pe celalalt, este foarte posibil (chiar des intalnit), ca doi oameni care au fost impreuna, sa se iubeasca unul pe celalalt, dar totusi sa nu mai fie intr-o relatie, realizand ca in ipostaza de cuplu, nu sunt absolut deloc potriviti.

Asta e, din pacate sunt cititoare de "monden", si imi vin in cap dileme existentiale :))

Feeling like a child

Iti mai amintesti starea aceea? Din copilarie.. Cand nu te gandeai la bani, la joburi, la case si rate, la gasirea sufletului pereche, la facturi si alte lucruri de gen!

Cum mai era oare? Sa nu ai habar de prostiile astea, sa te gandesti doar la jucarii, prieteni, scoala, frati, surori, mama, tata, vacanta de vara, cea de iarna, Mos Craciun, serbare...

Sa nu ai probleme cu insomniile, sa nu simti non stop ca in capul tau se aud zeci de voci si idei simultan! Cred ca era cam asa:

David :X

Vine, vine..si trece!

Telefoane de "La multi ani!", sms-uri cu aceeasi tema, tort, lumanari, sampanie, cadouri, conexiune skype, muzica! Cam asa trece aniversarea zilei de nastere, dar tine putin... prea putin. Nu de alta, dar abia imi pusesem o tema personalizata la telefon, ca sa se "asorteze" cu sunetul de apel, de unde ma rasfata mereu Frank Sinatra cu al lui "Happy birthday!". Ramai cu cateva poze, cu niste cadouri si cu o noua varsta! Hmmm... E buna afacerea? Pai avand in vedere ca anii trec oricum si in lipsa cadourilor si a pozelor, sa spunem ca mai indulcesc realitatea si e ok :)

Ziua de ieri a fost langa persoanele cele mai importante si dragi din viata mea (exceptand o evadata in Italia, una in Canada si una in Botosani), plus aproximativ 16 bloggeri fotbalisti, pe care am incercat sa-i sustin intr-o maniera "culinara" la evenimentul lor. Daca in anii trecuti asteptam ziua de 14 noiembrie cu gandul la prima ninsoare, ieri a fost soare si cald ... exact cat sa ma bucur eu de o zi frumoasa :)

Punctul de atractie, dar si marea problema a evenimentului a fost tortul. A fost o surpriza placuta, faptul ca tortul purta triumfator fata mea pe el (ceea ce ne-a transformat pe toti in micuti canibali, plus pe mine intr-o tipa cam sadica, in momentul in care imi taiam zambitoare capul de pe deliciosul desert), dar a fost o mare problema cu micutul meu nepotel, care incepand de sambata dimineata si pana duminica seara (momentul in care am suflat in lumanarele), a intrebat in mod constant si repetat (trecand de la stari precum dezamagire, furie, frustrare, intelegere, poftaaaaa, nerabdare pana la indiferenta) "CAND MANCAM TORTUL?!?". Oricum, n-am fost insensibila, ca l-am mai lasat sa fure ocazional cate un pic de frisca :))

Si gata! Incep un nou an, si il sper mai bun si mai profitabil ca cel trecut! Ideea de baza e sa ma pun pe castigat bani, pentru a-mi putea plati vizitele la psiholog :)) Glumesc ... am deja abonament preplatit :))

Vine, vine.... :D

Iasul plictisit?!

Iasul pare un oras cam amortit, nu? Sau nu mai stiu eu ce si cum e pe aici! Nu de alta, dar imi da o stare de mare plictiseala... Adica, probabil nu ar fi asa, daca as avea contul plin de bani, si mi-as permite sa trec zilnic prin 3 pub-uri, sa ma duc la teatru, la cinema, shopping, cluburi, sa-mi chem prietenii prin baruri sa le fac cinste, sa inchiriez o sala sa ma duc la baschet, la tenis.. etc..

Dar...nu ... inca (imi place mie sa cred)! Asa ca stau frumusel si ma gandesc la modalitati de a-ti petrece timpul liber (de care, paradoxal, dispun prea mult momentan!) placut, si fara gauri in buget!

Prima optiune: du-te si relaxeaza-te pe o bancuta, la Palatul Culturii!

Ok.. ma duc, ma plantez pe-acolo si... stau, stau, stau... In functie de anotimp mai sunt acompaniata de 30 de copii galagiosi, sau 5 batranei nostalgici. E dragut o data, de doua ori, ... dupa care nu mai e! Am incercat si varianta cu o carte pe banca. Am zis ca intruchipez tabloul snoabei excelente: eu suava, cu un roman in brate. S-a asezat un nene langa mine, a incercat un fel de conversatie, eu m-am incapatanat sa-mi vad de al meu Camil Petrescu, el continua... A fost ok pana la urma, dar repet: o singura data!

A doua optiune: du-te si plimba-te prin parc! Fac si asta, trei ture de parc, din nou, in compania carucioarelor, a pensionarilor plimbareti, plus cainii agitati din lesele stapanilor plictisiti! Atmosfera e frumoasa, natura are mereu cu ce sa te impresioneze.. o data, de doua ori, de trei ori, de patru.... si mai merge o pauza! Nu de alta, dar o dau in melancolii si incep sa visez doar in versuri!

A treia optiune: fugi si casca gura prin magazine! Da .. stiu ca pentru partea feminina si plictisita a populatiei ar putea fi o varianta chiar viabila, si de multe ori placuta. Faza e cam asa: 10 minute ma tine entuziasmul si "woooow...ce draguuuut eeeeee!", dupa care urmeaza 10 minute de planuri de genul: cand o sa imi cumpar asa ceva, cum o sa imi stea, ce bine o sa mi se potriveasca etc... Apoi urmeaza 10 zile de suparare, ca nu imi permit sa imi iau tot ce mi-a impresionat sufletul sensibil de femeie cheltuitoare. Un calcul sumar concuzioneaza ca 20 de minute de incantare, sunt mai apoi aspru pedepsite de 10 zile de mini-depresie. Asa ca...no thanks!

A patra optiune: stai pe banca in zona populata de porumbei si da-le graunte sa manance! Da...recunosc! Nu e idee originala! Am fost influentata de nepotelul meu. Trebuie sa precizez totusi ca in compania lui, aceasta preocupare e dragalasa si acceptabila; in lipsa lui arat ca o viitoare tanti nebuna, cu gainat pe pantofi, cu porumbei pe umar si graunte-n buzunar. Pai eu asa vreau sa ajung????!!! Partea buna: punga de graunte e 2 lei (ieftin!), partea proasta: nu da bine pentru viitorul meu stralucit!

Cam atat ma duce pe mine acum mintea si experienta! Astept propunerile cu multa emotie si entuziasm, mai ales daca zilele de primavara (trecute pe inventar ca si zile de toamna) mai continua!

P.s. A.M.R. 3 zile.... :D

Aaaa...cadourile le primesc pe adresa (stiti voi!), sau in contul (stiti voi!) :))

A.M.R. 4 zile :D

Natasha Bedingfield - Strip Me

20 vs. beculete

Soare, lume multa, relaxata ... la plimbare.

Bulevardul Stefan ce Mare insorit si plin de copii, adulti; toti mergand agale si bucurandu-se de cele 20 de grade de inceput de noiembrie (!).

Un utilaj postat drept in mijlocul bulevardului, cu doi omuleti montand de zor stelutele si beculetele ce impodobesc iarna strada.

Oameni cu ochii mari uitandu-se cand la pustii cu biciclete si in tricouri, cand la ornamentele de Craciun care straluceau in ... soare!

Awesome people

Nu veau sa fac blogul doar cu poze, clipuri de pe youtube si cam atat, dar chiar gasesc chestii dragute si imi vine si mie sa zic: "Uite-le lumeee!" :)

La capitolul intamplari, sta la loc de cinste drumul cu masina de azi. E a doua oara cand ma aventurez singurica (fara copilot), si am fost mandra sa iau pe cineva cu masina si sa il si las acasa. Nu am primit decat un claxon!!! :)) Si am mers ceva drum.. Mai greu cu iesitul din parcare, dar in rest...acceptabil. Inca astept momentul in care o sa rad de felul in care conduceam la inceput :P

Dar sa revin la clipul meu:

Still loving it