Mie mi s-a intamplat (nu...nu sa fiu ceruta de nevasta)! Si nu pentru ca mi-a daruit "x" lucru, sau pentru ca mi-a pus in brate "y" cadou! Nu! Din cauza atitudinii si a caracterului, mi s-a intamplat ca un om pe care il percepeam ca fiind neatractiv, sa devina foarte interesant; iar trasaturile fizice pe care i le comentam, sa ajung sa i le indragesc! Si e absolut normal! La fel de normal ca un barbat sa castige "puncte" la capitolul atractivitate, in momentul in care se dovedeste a fi un tip generos. Si nu ma refer la barbati miliardari si nici la femei materialiste!
Reclamele sunt faine, ideea e misto, dar ma irita idiotenia asta de atitudine prin care se lasa de inteles ca fetele sunt niste tampitele care asteapta cu un ranjet "adorabil" pe fata, sa fie luate de nevasta! Si momentul in care un broscoi (prin infatisare sau prin comportament), vine cu inelul la ea, biata fata e plina toata de recunostinta, topaie 10 minute si cade in adoratie...ca cineva "o ia"! Serios?!
Pai mie mi se pare casatoria asta o "afacere" tare proasta pentru femei, si benefica barbatilor! Cum? Uite-asa: ea incepe sa aiba grija de nou formata familie, nu? El, ca un barbat veritabil ce e, se considera in continuare la mamica acasa si o substituie pe ma-sa cu nevasta. Si da-i si spala, si calca, si gateste...din dragoste pentru domnul tau sot. Si el normal..poate mai ajuta (mai spala un vas, mai pune mana pe mop) si atunci ea trebuie sa aprecieze si sa ii fie lui recunoscatoare pentru un comportament absolut normal si logic (ca doar "el" nu traieste la hotel, si "ea" nu e menajera, just?). Buuuun....apoi "ea" trebuie sa se pastreze mereu zambitoare si sexy printre toate oalele de sarmale, tigaile cu carnati si ceapa, copiii mucosi si tipatori, chilotii si sosetele aruncate ale "lui", nu? Ca doar trebuie sa tina "flacara" aprinsa... Si sa fie mieroasa si dulce, sa nu cumva sa cicaleasca muntele de masculinitate ce-i guverneaza viata! Si pentru asta, ea studiaza intens reviste destinate femeilor, dar folositoare barbatilor, in care "ea" e invatata noi tehnici de jonglat cu tigai, ciorapi si copii, plus noi pozitii prin care sa-l dai gata! Si cand ii aduce flori, odata la juma' de an, ea cade in adoratie si se gandeste cat de norocoasa e ca l-a intalnit!!!
Sa zicem ca viata e nasoala si nu mai merge in casnicie! Prea mare stres, copii mici si galagiosi, pasiunea si entuziasmul s-au stins! Sa dam un exemplu: ea 36, el 37. Ambii nu mai rezista intr-o relatie de complezenta, asa ca decid si divorteaza! Ce se intampla oare? Pai el isi recastiga "libertatea", devine "tata de duminica" care face toate poftele copiilor. Copii il adora pe el, si se uita crucis la mama care ii ingrijeste restul saptamanii, si care ii mai si cearta cand fac nazbatii. Deci "tati grozav" care financiar suporta mult mai putin decat in casnicie, da pensie alimentara (modica de obicei) si s-a spalat pe maini. Intre timp el are liber la proaspetele absolvente de liceu sau facultate (dupa preferinte). Ea? Isi iubeste copii, nu are cum sa ii lase tatalui sau bunicilor, stie ca de ea sunt ei atasati, ca "mama" e persoana de referinta in viata oricarui copil. Asa ca da-i cu munca (acum si ore suplimentare, ca e parinte singur), da-i cu treburile gospodaresti, si da-i cu atentia acordata copiilor (sa n-o ia razna din cauza absentei tatalui). Si ii mai sta ei capul la romantism, la dragoste, sex? De unde pana unde...i-a ajuns! Si asa gasim un barbat infloritor la 37 de ani, cu o noua relatie si o femeie la 36 de ani, imbatranita inainte de timp si blazata.
Cam asta e...asa ca eu imi cam abtin zambetul induiosat cand vad doi proaspat insuratei. Ma uit bine la ea, sa o mai vad si peste cativa ani, si sa le vad si atunci marea iubire cum e... Asta e riscul pe care ti-l asumi cand vrei familie si copii. Nici macar nu iti mai apartii, odata ce ai nascut. Pui mereu interesul altei peroane inaintea ta. Pentru totdeauna! Si tot pentru totdeauna grijile tale vor fi duble..triple, si vei sta cu stomacul "ghem" de cate ori iti faci griji pentru copii tai! Si odata ce devin adolescenti iti trantesc usa in nas si iti zbiara "nu te mai baga in viata mea"! Femeile...sunt "de sacrificiu" de cele mai multe ori, mai ales de la un anumit punct din viata incolo. De obicei momentul ala incepe cu o cerere in casatorie......
Cred ca esti nedreapta cu barbatii... si noi ne iubim copiii si de multe ori am dori sa ne fie noua incredintati sa-i crestem...
RăspundețiȘtergereDa..se intampla si asa! Sunt si femei profitoare care stiu sa faca in asa fel incat sa le fie numai lor bine, sunt si mame denaturate... Sunt si barbati cu capul pe umeri si cu gandul la familie, care ar face orice numai sa tina familia unita! Nu neg asta. Sunt cazuri si cazuri!
RăspundețiȘtergerePai atunci cred ca ar fi bine sa ne abtinem de la generalizari :P nu toti barbatii "e porci" si nu toate femeile "e curve". :))
RăspundețiȘtergereCam dură relatarea ta. Sunt de acord că trebuie să fim conştienţi de diferenţele dintre sexe şi tocmai de aceea se cade ca cei doi să se înţeleagă astfel încât să nu se ajungă în situaţii în care unul să tragă ca bou-n jug în timp ce jumătatea aşteaptă să fie gâdilită în talpă. Cunosc familii unde soţii îşi împart treburile în casă (ţinând cont de aptitudinile fiecăruia, bineînţeles; că o femeie mai greu scutură covoare, cum şi un bărbat mai greu se ocupă de curăţenia în bucătărie, de exemplu...) în aşa fel încât să nu existe motiv să apară divergenţe care să ducă, apoi, inevitabil la divorţ.
RăspundețiȘtergereE uşor să pui etichete, e foarte greu să demonstrezi contrariul. Nu suntem la fel, ne asemănăm doar prin nişte trăsături deformate de la un individ la altul, dar suntem înzestraţi cu raţiune şi suntem datori s-o folosim ca să învăţăm să convieţuim.
Dincolo de toate, te rog să mă crezi că, oricât ar părea, din exemple şi relatări hiperbolizate cu patimă de domni şi doamne, mândri posesori de verighetă, de ciudată şi "de speriat" căsătoria, pe mine mă emoţionează de fiecare dată poveştile în care el o cere, timid de nevastă, iar ea, cu lacrimi în ochi şi cu un nod în stomac, răspunde cu emoţie "da!" şi mă înmoaie toate momentele acelea în care ei doi, proaspăt legaţi, taie gingaş prima bucată din tort, pe fundalul unui preafericit "La mulţi ani!" lălăit cu entuziasm. Momentele astea mă fac să cred că merită. Şi că trebuie. Dincolo de riduri, dincolo de treburi casnice, dincolo de probleme financiare. Pentru că o căsătorie, înseamnă, în primul rând dragoste, apoi încredere şi respect. Nu bătut covoare, făcut mâncare, crescut plozi, plătit facturi, spălat pe jos etc. :D
@Bogdan Epureanu: Nici nu am sustinut impartirea stupida in "porci" si "curve" pe care vad ca mi-o atribui!
RăspundețiȘtergere@Alexandra Bohan: Si mie imi placeau momentele emotionante si, in ciuda cinismului, inca imi mai plac, dar cam vad ca acela e apogeul...de pe-acolo lucrurile o iau cam in jos (din punct de vedere emotional). Familia se formeaza, iubirea se consolideaza, dar dispare ceea ce ii facea pe amandoi sa aiba "nod in stomac" si lacrimi in ochi, in momentul cererii in casatorie, de exemplu!
RăspundețiȘtergereNu spun ca nu mai cred in iubire, intr-un cuplu armonios sau intr-un partener de viata minunat, dar realitatea e cam sumbra. Acum sunt orgolii mari, sunt tentatii mari...trebuie sa faci compromisuri, sa "lasi de la tine"... Complicat :)
Madalina, nu ti-am atribuit aceasta impartire... pur si simplu am exagerat exemplificand cu alte impartire pe care oamenii le fac, pentru a sublinia ideea ca nu e OK sa generalizam. :)
RăspundețiȘtergereEu vorbeam de situatia pe care eu o percep ca fiind cea mai des intalnita. Nu am spus ca asa e peste tot, si sunt si exemple pozitive, dar eu am descris aici partea mai neplacuta a relatiilor. Era total aiurea sa ma opresc si sa spun ca de fapt Gigel de la 3 e un ingeras si nevasta-sa e extraordinara, sau ca Mioara de peste strada, lacrimeaza de fericire, de fiecare data cand il aude pe Ion la telefon etc.. Am ales sa scriu ce e negativ si ce nu imi place!
RăspundețiȘtergereIn mai putin de 3 luni urmeaza sa imi unesc destinul cu EL. Asa ca nu pot sa nu ma infricosez cad iti citesc postul; si asta pentru ca sunt constienta de crudul adevar al cuvintelor tale. Stiu ca aceasta nunta reprezinta inceputul sfarsitului vietii mele. Dar na, convenintele sociale te fac uneori sa faci lucruri pe care nu ti le doresti: gen nunta. Probabil ca va fi unul dintre cele mai oribile momente ever si singurul lucru care ma consoleaza e faptul ca voi purta o rochita superba - sper, inca nu am gasit-o -, oricat de superficial ar suna. Asta in conditiile in care anul acesta am purtat fusta o singura data :).
RăspundețiȘtergerePe de alta parte, poate ne inselam cu totii si viata va fi exact la fel dupa marele eveniment, fluturasii vor fi la locul lor si lucrurile nu vor lua o turnura atat de tragica...