Miros de tei....

Caldura mare, mon cher! In aceste zile de canicula, doar dusurile cu apa rece mi-au mai dat speranta. Si nu.....nu a fost ideea mea sa-mi torn constant apa rece pe corp, si sa topai sub dus pana ma obisnuiesc cu senzatia! Nu! Regia de apa Iasi s-a gandit sa ne vina in ajutor si sa intrerupa furnizarea apei calde. Atata devotament pentru cetateni eu nu am mai vazut! Pentru ca vremurile sunt grele, factura e mare, si apa calda e dispensabila.... Si dupa 5 minute de scheme complicate prin care incerc simultan sa ma feresc dar sa ma si ud cu apa racoroasa, cedez psihic si ma las cuprinsa de H2O.

In rest...am reusit intr-un final sa ajung si eu prin Copou. Mi-era dor de parc, si cum teiul a inflorit deja, aveam fantezii cu Teiul lui Eminescu :) Sezonul superb cu miros imbietor, incepe cu mine agatata de balcon, incercand sa inspir cat mai mult parfum de la teiul din fata blocului. Si-apoi incep sa visez la plimbari nonsalante prin Copou. Ieri sera am ajuns si m-am instalat confortabil cu o inghetata delicioasa in mana, pe o banca, direct langa celebrul tei. Si am experimentat ceva ce in ultimele zile mi-am dorit tare mult: mi s-a facut frig! :)) Atmosfera e neschimbata...parinti cu copii, plimbareti si indragostiti! Frumos parc...mereu imi da o stare de relaxare si de "bine". Si nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca acel loc a fost prezent si in viata unor oameni ca Eminescu si Creanga! Acea zona constituia cu siguranta pentru ei, un reper, si era apreciata pentru frumusetea sa. Asa ca nu imi mai ramane decat sa ma bucur de orasul in care locuiesc, si sa profit de ce imi ofera!

Gradina Copou (sau Parcul Copou) este cel mai vechi parc din Iasi, situat pe dealul Copoului. Parcul dateaza din prima parte a secolului al XIX-lea (amenajarea sa a inceput in anii 1833-1834), in centrul sau fiind amenajat "Obeliscul cu lei. Tot in acest parc se afla “Teiul lui Eminescu”, ca si Muzeul inchinat aceluiasi poet. O serie de busturi dedicate unor mari personalitati ale culturii romane strajuiesc aleea principala a parcului.

Invelit intr-o adevarata padure de copaci, Copoul se numea la inceputul indelungatei sale existente "Podu Verde", caci trecea printre vii, gradini si livezi strapunse ocazional de acoperisul unui conac boieresc. Vechea "ulita aristocratica a Copoului" este in prezent cartierul Copou, aflat pe dealul cu acelasi nume.

Gradina Copou e cel mai vechi parc din Iasi. Sub Grigore Ghica, cunoscut ca un domnitor priceput si bland, caruia ii placea relaxarea, a fost ridicat la Copou un foisor de odihna in stil turcesc; acestui domnitor ii revenine meritul de a fi introdus Copoul in atentia boierilor, obisnuiti pana atunci cu plimbarile la Bucium si Galata. Deoarece nevoia de o gradina publica persista, lucrarile de amenajare a parcului au inceput in 1833, sub indrumarea domnitorului Mihail Sturza.

Centrul parcului este decorat cu "Obeliscul cu lei" (sau "Monumentul Legilor Constitutionale"), ridicat dupa planurile lui Gheorghe Asachi in cinstea generalului rus Pavel Kiseleff si a reformelor introduse de acesta in Moldova. Putini stiu ca in Obeliscul cu lei se banuieste a exista un document organic de pe vremea lui Al. I. Cuza.

Langa obeliscul cu lei odihneste "Teiul lui Eminescu", arbore indragit de poet, ce "capata valoarea unui monument viu, cel mai pretios poate, din cate s-au inchinat marelui si nefericitului poet." Teiul urias, batran de 100 ani, isi deschide florile in fiecare primavara. Despre teiul lui Eminescu se spune ca este un urmas al Codrului de la Copou si ca era asa de frumos, încât, în momentul când a fost amenajata gradina publica, teiul a fost lasat în picioare, desi nu se înscria pe axa centrala a parcului.

Ani la rand, aceasta zona era des vizitata de Mihai Eminescu si iubita sa, Veronica Micle, parcul Copou ramanand si astazi o marturie nescrisa a iubirii lor si un simbol romantic al Iasului.

[sursa]