Cam asta vad eu in fiecare zi, daca am inspiratia sa ma uit pe geam! In fine, macaralele care-mi populeaza mie cartierul nu sunt chiar argintii, ci mai mult albastre, dar cu siguranta rad la fel de frumos in soare, ca si cele din renumitul refren! Acum, ca zilele insorite vin sa ne faca viata mai frumoasa si mai calduroasa, ma vad nevoita sa las aproape non-stop geamurile camerelor larg deschise! Ce Mozart...ce Beethoven..?! Simfonia ce mi se revarsa in casa e cu mult mai revigoranta! Si glasurile micilor chinezuci harnicuti de pe santier sunt atat de melodioase, ca deja m-am inarmat cu un ghid romano-chinez, doar pentru a-i putea saluta dis de dimineata, de la geam, in limba lor nativa.
Pe langa astea pot spune ca apreciez si programul organizat pe care mi l-au facut dragii muncitori! Asa ca la 6 dimineata este trezirea, in ritmuri de buldozer. Aaaa...si ceasul mi-l pot potrivi in orice moment al zilei, in functie de orientarea bratului macaralei! Plus ca am devenit mult mai harnica, cu praful care se asterne mereu in casa, in coltisoarele de mult uitate ale camerei, care ma face sa fiu mereu inarmata cu Pronto si cu carpa de praf! Si gardul cu panza verde ce inconjoara santierul, ma duce cu gandul la verdele inegalabil al padurilor.....si beneficii ar mai fi, dar nu vreau sa fiu prea laudaroasa! Stiu ca ma invidiati, dar stati linistiti, eu sunt generoasa si doresc tuturor sa aiba parte de un mic santier drept in spatele blocului lor. Asa...just for fun! Sa vedeti atunci ce o sa apreciati geamurile termopan :D !
Cam asa arata acum:
Si cam asa ar trebui:
Te inteleg, stiu cum e, aproape in fiecare dimineata prietena mea se da jos din pat, saluta chinezucii, inchide geamul si apoi vine sub paturica.
RăspundețiȘtergere