sâmbătă, 17 iulie 2010

Frica

Cred ca a aparut si s-a accentuat sentimentul, din cauza a ceea ce a fost pe tv, in mod constant, in ultimele zile. Oameni deznadajduiti, tristi..atmosfera sumbra. Eu, ca desteapta, m-am uitat. De obicei evit orice film urat, de groaza si orice situatie ce prezinta o tragedie, dar uneori nu pot sa ma dezlipesc...si continui sa privesc, sa ascult. E ca si atunci cand vorbeam cu cineva drag mie, si acea persoana, din multa prostie, imi raspundea cu seninatate unor intrebari ale caror raspuns era clar ca ma vor deranja si ma vor rani. Si eu continuam sa intreb, sa ascult si sa imi fac rau (si sa mi se faca rau)!

Dar partea proasta e ca imaginile, sunetele, ideile, mi se insira in minte iar si iar, ca un cd stricat ce se tot repeta. In situatiile astea, mai rau e noaptea, e liniste si intuneric si toate sunetele sau din contra, tacerile, iau amploare in mintea mea, si inima incepe sa bata mai tare. Dau drumul la tv sau la laptop pentru ca un strop de normalitate sa patrunda. Ma simt mai bine...pana la urmatoarea stare. Frica paralizeaza...ganduri si muschi! Si se extinde in toate planurile..daca nu fac bine ceea ce fac?, daca nu ma ridic la nivelul asteptarilor celor dragi?, daca nu fac alegerea buna in situatia x?, daca y ma dezamageste?, daca se intampla ceva rau?..daca... Si simt nevoia fizica de imbratisari, de un fel de protectie si de asigurari ca va fi bine! Uneori primesc, alteori nu! Si incerc tot mai mult sa invat sa gasesc intai sprijin si putere in mine, si apoi sa caut in exterior. Si va fi din ce in ce mai bine...asa sper!

Cred ca toti suntem uneori supusi fricii..sub toate formele ei! Si fiecare are resortul propriu ce il ajuta sa depaseasca aceste stari. Cred ca e esential sa realizezi ca mereu sunt solutii, si ca Dumnezeu are grija de tine!

5 comentarii:

  1. Madalina, dupa cum ai intuit si tu, atat problema cat si solutia nu sunt in cei din jurul tau, ci in tine; incearca sa nu te mai raportezi la altii, ci doar la tine; incearca sa nu iti mai cauti sprijinul in oamenii din jurul tau, ci in tin insasi; si incearca sa nu iti mai faci planuri legate de altii, ci doare de tine pentru ca asa nu ai cum sa fii dezamagita... uite sa iti dau un exemplu personal - am vorbit cu o gramada de omuleti (si cand zic o gramada zic peste 50) ca in primul weekend din septembrie sa mergem cu totii pe Ceahlau si cu toate astea nu imi fac planurile legate de ei; singurul lucru care il stiu cu certitudine este ca eu in primul weeekend din septembrie voi fi acolo, daca si altii din cei peste 50 de oameni vor decide sa vina cu atat mai bine, dar daca nu, chiar si singur eu tot voi fi acolo. :)

    Si sa stii ca nu exista solutii gresite, exista doar variante diferite de explorare a vietii. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da! Nu are sens sa ma bazez pe nimeni, cu totii au probleme personale si mai putin grija mea! Asa am fost oricum mai mereu, si nu am pus prea mare baza in ceilalti!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte adevarat ce ai scris tu mai sus. Recunosc, si eu ma regasesc de multe ori in situatia de mai sus . Nu cred ca exista om pe lumea asta care nu fi simtit frica. Daca nu am sti ce e frica, am putea spune ca nu avem sentimente. E ceva normal. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa o lasi sa te domine. Trebuie sa ne urmam cursul vietii in mod normal, ca Cineva acolo sus are grija de toate.
    P.S: dragut blogul, voi mai reveni pe aici. Numai bine ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Lor3dana: Da...nu domina, doar ca sunt momente si momente. Din fericire predomina cele bune! Ma bucur ca iti place blogul si te mai astept pe-aici! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Frica nu este o problema in sine, de multe ori chiar ne ajuta sa ne autodepasim - problema este modul in care reactionam la acest stimul. :)

    RăspundețiȘtergere