Schimbari

In ianuarie blogul a implinit 2 ani, asa ca m-am gandit sa-i fac un cadou cat mai potrivit si i-am luat domeniu. Daca e sa ma alint, i-as spune "casa noua":) Dupa indelungi variante si opinii, numele care sta frumos in bara de adrese este www.eucumine.ro  Acum mai ramane de vazut cum o sa ma impac eu cu mine in ceea ce am de scris pe blog!

Pentru mai multe detalii/explicatii ne vedem la adresa de mai sus. Sa aduceti cadouri de casa noua (sub forma comentariilor) si sa fiti ingaduitori la inceput, caci dureaza pana pun o tema frumoasa, pana reasez toate posturile si pana imi reintru in rutina scrisului pe blog. Cu chef inainteeeeeee :)

Un an nou frumos!!!

Cu drag!

Da-le cu bilantu'

Vad ca e timp de bilant, de dorinte si de planuri. Lumea isi aminteste cu drag de 2011, isi insira lista cu realizari si isi face planuri pe noul 2012. Se pare ca e bine sa tragi linie, sa scazi si aduni, sa imparti si sa inmultesti si sa ajungi la un rezultat... cum ar fi el. Si mai dragut e sa fii sincer si sa fii constient de valoarea reala a ceea ce ai descoperit. Nu iti ajunge o lista cu liniute pe care sa o lungesti cat mai mult, in speranta iluziei vastei activitati din anul care tocmai se incheie, iti mai trebuie si experienta reala pe care sufletul si mintea ta o sa perceapa, si ceea ce e mai important, sa o valorifice!


Eu nu am lista de insirat, nu am multe liniute de asezat frumos una sub alta, in schimb am multe amintiri adunate, am ceva experienta acumulata si, ce e esential, cred ca stiu ce sa fac si cum sa profit de pe urma ei. Anul ce a trecut mi-a daruit abilitatea de a-mi cunoaste mai bine sufletul, de a-mi cunoaste mai bine dorintele si de a-mi contura mai bine planurile pe care indraznesc sa mi le fac pentru viitor! Mi-a dat ocazia sa ma sperii de mine, sa ma supar pe mine, dar sa ma si uit cu sinceritate in oglinda!


Asta am realizat eu anul asta: am reusit sa pasesc mai bine in sufletul meu, uneori cu bocancii, alteori cu tocuri ascutite cat sa ma doara tare, iar alteori cu picioarele goale, tiptil... de ma speriam si eu de propria-mi prezenta! Cica se mai numeste si a te maturiza, si eu ma bucur de ea... cu teama, dar si cu "nebuneala" iremediabila care ma mai da de gol :D


Acestea fiind zise, va urez un 2012 pe masura asteptarilor voastre, plin de experiente care sa va faca mai mari la minte si la suflet si... la cont :)) Hai cu sampania dragii mei!!!


P.S. Crazy princess me.. intr-o criza de panarama si paranoia! :)) Ma sperie apocalipsa din 2012 =))

Cadouri aiurea, copii dezamagiti!

A cam trecut vremea cadourilor, dar cum ar fi sa primiti niste cadouri total neasteptate, inutile si deloc placute? Va zic eu... aiurea tare! Mie nu mi s-a intamplat, dar copilasii draguti din filmulet au fost supusi unui asemenea experiment nefericit (pentru ei) si comic (pentru noi) de catre parintii lor. Acestia au raspuns provocarii lansate de catre prezentatorul tv american Jimmy Kimmel. Cred ca circula de cateva saptamani clipul, si poate l-ati si vazut, dar daca nu, va recomand calduros sa dati play. E fuuuuuuuuuuuuuny!!!

Navigand printre sarbatori

În cap mi se învârt acum doar "leru-i ler", sarmale, cozonac, luminițe colorate, "jingle bells", mult roșu și un "ho ho hooo" fără final! Se pare că toate acestea mai sunt cunoscute și sub denumirea generică de "Crăciun". Cu toate că am început să mă pregătesc încă de pe la jumătatea lui decembrie, tot mi se pare că sărbătoarea trece repede, că nu m-am bucurat destul de colinde, de cadouri și de oameni zâmbăreți!

Veștile sunt totuși bune: se pare că acest Crăciun a fost sărbătorit "ca la carte" și servit la rece cu o ninsoare măruntă și binevenită exact în ziua de 25, numai bună de îmbrăcat orașul într-un pic de alb festiv. Și cum Moșul și-a făcut bine treaba și a înseninat câteva mii de mutrițe de copii mai mici sau mai mari, l-a dus pe Rudolf cu tot cu sanie la depou, pentru revizia anuală. În așteptarea unui nou sezon de dominație coniferă și aflat sub patronatul lui Stefan Hrușcă, se pare că paparazzii l-au surprins într-un moment de relaxare, cu haina roșie agățată în cui și cu burta legendară la soare! Mai trebuie să zic ca il invidiez?!!

Chiar dacă suntem abia în a doua zi de Crăciun, și încă nu am terminat răciturile din frigider și nici vizitele pe la rude, acum migrăm deja cu toții către o nouă ocazie de băut șampanie, și anume începerea unui nou an! E anul ăla cu "buhuhu" în care lumea se pare că-și ia o pauză și se dă pe invisible, și cică noi mergem să dăm noroc cu dinozaurii! Ehh.. da' n-o fi sfârșitul lumii atât de negru, nu? Putem încă să mai savurăm o șampanie bună, să ne facem o listă cu ultime dorințe și să urmărim live la OTV cum cerul se întunecă și babuțele se baricadează în subsol!

Lăsând întâmplările pseudo-fatidicului 2012 pentru viitor, eu zic să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante, și anume: "cu ce mă îmbrac de Revelion", "cu ce ojă mă dau pe unghia a treia de la mâna stângă" si "de la anul chiar încep dieta" (pentru femei) și "câtă băutură o să fie unde petrec eu Revelionul", "oare mai merge tricoul ăla pe care l-am purtat vreo 2 săptămâni la rând și în acea noapte?!" și "la anu' mă prefac că mă las de fumat numa' să nu mă mai bombăne" (pentru bărbați).

Acestea fiind zise, vă urez să navigați în siguranță printre sărbători, cu grijă la valurile de sarmale și de răcituri și la cascadele de vin și șampanie!

Stres festiv

Toate-s bune si frumoase: luna decembrie e in toi, Mos Craciun e pe drum, bradul pare ca are chef de globuri, beteala si instalatii iar planurile pentru zilele libere ce urmeaza, par a fi dintre cele mai reusite! Singura intrebare existentiala intalnita la oamenii din jurul meu e "Cand ninge? Unde e zapada!".

Am senzatia in ultimii ani ca sarbatorile de iarna sunt cam pe dos: intai vin colindele, brazii si decoratiunile, pentru ca pe final sa vina si sentimentul de bucurie si cheful de a sarbatori! Ca si cum aceasta stare e creata artificial doar de beculete, de "ho ho ho" si de racituri + cozonac! Insa trebuie sa incetez si sa nu mai caut nod in papura! Bine ca lumea-i vesela, cu chef de vacanta si de cumparat cadouri :) Hmmm... cadourile... aceste minunate obligatii festive! Zilele acestea am luat si eu cu asalt supermarketurile in cautarea darurilor potrivite si am vazut oameni secatuiti de putere, oameni stresati, agitati si cu privirile pline de speranta, aruncate spre rafturile magazinului. Nu! N-ar trebui sa fie o povara gasirea unui cadou pentru cei dragi. Sunt cei pe care ii ai aproape in viata, nu? Ar trebui sa stii ce anume isi doresc, ar trebui sa stii ce anume i-ar bucura! Daca nu, fa cadouri generice (parfum, bijuterii, manusi, geanta, portofel, seturi cosmetice, pulover etc) dar macar acorda ceva atentie in plus dorintelor celor din jurul tau, pe viitor!

Lasand nebunia cadourilor la o parte, urmatoarea obsesie a gospodinelor e curatenia si mancarea. Nu am inteles niciodata de ce se chinuie femeile pana la extenuare sa faca mancare si curatenie pana in noaptea de Ajun cand pica late, pentru ca apoi sa stea fara vlaga si la recuperare intensiva, pana reusesc si ele sa-si revina si sa se bucure de rezultatele muncii lor. Nu zic, e foarte fain sa ai casa curata, pregatita si masa plina de specialitati traditionale, dar cred ca e si mai fain sa te si relaxezi, sa poti sa te bucuri de toate zilele si sa nu te umpli inainte de toti nervii posibili si imposibili!

In fine, cheia unor zile fara stres implica o conditie pe care eu, din pacate, sunt aproximativ incapabila sa o respect: sa faci totul din timp si fara graba - cadouri, curatenie, planuri etc... Dar atunci unde ar mai fi sentimentul acela unic dulce-amarui de panica amestecat cu "imi bag picioarele!" ? :))

Una peste alta, inchei aici cu unul dintre ultimele articole de pe aici (caci sper ca de la inceputul anului sa am "casa" noua) si va invit la relaxare si calm. Aaaa.. si spor la facut cadouri! E fun, nu va stresati dar nici nu va amagiti prea tare cu celebra sintagma "intentia conteaza!" :P

Aniversare la Curtea Berarilor (2 ani de bere buna)

Si uite-asa mai bifez si eu o seara reusita, in care m-am bucurat de compania faina a unor petrecareti (care-si mai spun si bloggeri), de mancare buna si de bere cat sa asezonezi perfect intreaga petrecere! Motivul a fost aniversarea a doi ani de cand Curtea Berarilor Timisoreana ofera iesenilor un cadru numai bun de adunat amintiri frumoase. Radu Restivan a fost cel care ne-a provocat la o seara de voie buna, si bloggerii ieseni nu au putut spune "pas" unui nou blogmeet de succes :)

Evenimente demne de consemnat:

- Iulia a compus imnul castigator al Curtii Berarilor;

- Somnulescu a castigat concursul de turnat bere, facand in asa fel incat halba lui de bere sa fie desemnata "perfecta";

- Butnaraski si-a facut intrarea in inalta societate bloggeristica cu zambetul pe buze si cu halbele in fata;

- mai toti au avut chef de lalait in fata microfonului (in grup) si de dansat, de aici si atmosfera incendiara! :D

Concluzii:

- seara a fost faina, da' taaare faina si toti mi-au lasat impresia ca imi impartasesc opinia;

- Radu (vinovatul ce ne-a invocat la Curte) merita multumiri si felicitari pentru atitudinea relaxata si totusi profi cu care-si trateaza job-ul;

- Curtea Berarilor merita vizitata si felicitata pentru aniversare si pentru evenimentul creat!

Marturii de la locul faptei -> poze

Leapsa cu preferinte

Uite ca Radu s-a trezit intr-o dimineata insorita din viata lui de blogger celebru (cu exclusivitati si aparitii tv) si s-a gandit sa ne streseze cu o leapsa. Macar e simpla si nu necesita explicatii elaborate: ce zi a saptamanii prefer si de ce? Dupa ce el s-a laudat ca e fan al inceputurilor si ca ziua de luni sta pe locul intai al preferintelor sale, mi-am pus si eu cateva intrebari. Am ajuns la concluzia ca si mie imi plac inceputurile: iti dau posibilitatea sa o iei de la inceput; oricat de aiurea te-ai descurcat inainte poti sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic si sa ai o noua sansa, si poti mereu sa te amagesti cu fraza "acum va fi altfel! acum va fi mai bine!". Insa gradul de adevar al acestor afirmatii este relativ, caci oamenii au tendinta de a repeta tipare, asa ca e mult mai construnctiv ca la un moment dat sa inveti cum sa spargi acel tipar rezolvand provocarile existente, decat sa inchizi ochii si sa zici "start" unui alt inceput care (cel mai probabil) te va duce la acelasi rezultat!

Dar sa revin la leapsa! Scurt si la obiect: ziua preferata din saptamana esteeeeeee: miercuri! Pentru ca mie imi place mijlocul :)) Conform personalitatii mele caracterizate de sintagma "nici laie, nici balaie", despre ziua de miercuri nu poti zice ca-i inceput, dar nici spre final nu o poti incadra! E pe locul ala caldut si gri care imi place mie de multe ori, de unde o poti privi din doua perspective. Imi place ca vine destul de repede dupa luni, si deja poti sa spui cu speranta, ca te apropii de weekend :D

Cu gandul la cele 7 glorioase zile din saptamana, mi-au venit repede in minte, asocieri capatate de-a lungul timpului:

• luni - ziua in care aveam repetitii la dansuri si stiam ca ma voi relaxa mai spre seara cu vals, salsa si tango (din pacate nu am facut prea mult timp si nici nu mai tin minte dansurile, dar a fost o perioada faina si utila);
• marti - ziua in care profa de info ne teroriza cu Pascal si C++ in cele 8 ore din orar (macar puteam sa mai stau pe net, intr-o perioada in care acasa nu curgea net-ul la robinetul de la RDS);
• miercuri - ziua in care eram, in liceu, terorizata de profa de chimie :)) Era singura materie care imi displacea profund, in mare parte din cauza profesoarei. A fost socul vietii mele de eleva cand intr-a 9-a era sa raman corigenta pe primul semestru la chimie!!! La ultima lucrare am copiat, am luat 7 si asa am reusit sa ma salvez cu glorioasa medie 5.
• joi - in ultima vreme e ziua pe care mi-o dedic iesirilor in oras "cu fetele". De fapt e o singura fata cu care imi face maaaare placere sa ma vad si sa trancanesc, sa ma plang, sa ma laud, sa ma prostesc... Nu ne ajung niciodata orele si (tipic) am mai sta la telefon sa mai povestim inca juma' de ora, la 5 minute dupa ce ne-am despartit :)
• vineri - sunt cu zambetul pe buze, un pic zapacita si cu planuri mari de weekend. Planuri pe care de obicei nu le respect, dar macar am iluzia ca urmeaza un weekend bestial!
• sambata - ziua in care parca ma simt obligata sa ies in oras, sa petrec si sa ma simt bine! Chiar daca eu am chef sa stau in casa si sa zac pe pat cu un film in fata, am mereu senzatia ca altii fac chestii mai interesante si ca trebuie neaparat sa-mi misc fundul intr-un pub ceva...
• duminica - echivaleaza in mintea mea cu soare, biserica, plimbare si masa in familie. Duminica stateam cu totii la masa si mancam fripturica cu cel mai delicios mujdei posibil. Plus (din nou, sechele din trecut isi fac resimtita prezenta) ma gandesc la orele (uneori cam 4 la numar) pe care obisnuiam sa le petrec pe la studioul TVR Iasi, la repetitiile corului Angeli. Faine timpuri!

Si uite-asa dragul meu Radu, ti-am facut o radiografie completa a saptamanii, ca sa ma pot simti si eu mandra ca am onorat bine leapsa incredintata! Si daca tot ai pornit pe ideea asta, ia sa-mi impartasesti si mie (sub forma unui comentariu la acest articol sau la cel de pe blogul tau) in care sa specifici si sa motivezi pe scurt: ora preferata din zi, luna preferata din an si anul preferat din decada 2000-2010 :))

Cu gandul la Mos Nicolae

La ora asta (în jur de 22), cam toți copilașii cuminți sunt în pat și visează la papuceii plini de cadouri, pe care speră să îi găsească de dimineață. Însă eu am recunoscut că nu m-am încadrat la categoria "cuminți", așa că nu îmi mai rămâne decât să povestesc câte ceva pe blog și să mă culc cu frica nuielușei din ghetuțe. Hmm... glumă total neadecvată în context, dar când mă gândesc la asta, mintea mea face imediat asocierea cu "spank me! spank me!!". În fine, ideea-i că eu tot m-am dus să-mi dau papuceii cu cremă și să-i fac frumoși, ca de fiecare data, chiar dacă de la an la an mai adaug un gram de scepticism și cinism la modul în care privesc viața.

L-am întrebat pe nepoțelul meu de 5 anișori dacă vine Moș Nicolae la el, și mi-a spun ferm convins că DA! După, l-am rugat să-și dea cu părerea despre "cazul" meu dificil. Inițial a fost cam incisiv și mi-a spus că sunt femeie și că nu o să vină și la mine (aproape mi-au dat lacrimile!), apoi mi-a zis că-s domnișoară (se vede că l-am înduioșat!), ca apoi să rămână la varianta finală: că-s fetiță și o să vină și o să-mi aducă o păpușă (așa mai merge!) :)) Și varianta lui numărul doi: "sau Mădăăăăă, cred că o să-ți aducă Moș Nicolae un telefon, dar pentru mine, că și-așa nu am!!". Ei poftim educatie! :))

Blogmeet la Curtea berarilor Iasi

Mare prilej de bucurie si pretext de blogmeet iesean (nr. 36): Curtea berarilor Timisoreana sarbatoreste pe 7 decembrie 2 ani de existenta in Iasi. Dupa experienta de anul trecut, cand au avut "taierea de mot", cosider ca trebuie neaparat sa repet distractia! Anul trecut a fost prima mea intalnire cu cei care populeaza blogosfera ieseana, iar o parte din impresii le-am impartasit si pe blog la vremea respectiva, si le puteti citi aici. Acum un an, am fost provocati sa participam la karaoke romanesc cu piese autohtone, insa anul asta ne-a fost data o tema in plus: sa incercam sa gasim un imn al Curtii berarilor. Imn nu am reusit sa compun, dar cateva versuri am zis ca tot se merita sa incerc sa leg. Ce-a iesit va las pe voi si cititi si sa va amuzati (de "talentul" meu):

Într-o seară fermecată,

oamenii s-au adunat

într-un loc ca altădată

și frumos el botezat.

Numele-i era faimos,

multă lume îl știa,

căci au petrecut frumos

cum spune tradiția.

Curtea berarilor se cheamă,

locul unde se distrează

oamenii cei mai de seamă

care se mai si pozează.

Și în seara menționată,

la doi ani de existența,

bloggerii toți de odată

dovedit'au rezistentă.

Berile au curs cu spor

lucruri faine s-au vorbit,

despre bloguri cu umor

și cu page rank obosit.

În final, să le dorim

viață lungă și clienți,

și să-i mai sărbătorim

cu o bere și doi cenți!

Globuri cu suflet

Nu, globurile mele nu sunt posedate de Spiritul Crăciunului și nu au prins viață în sertarul din sufragerie, în care așteaptă cumințele călătoria sezoniara în brad. E vorba despre altceva, și anume campania inițiată acum 3 ani de către Lavinia Biberi împreună cu alți colegi de blogosferă ieșeană, și ajunsă acum la a treia ediție, ce se desfășoară în București (tot Lavinia fiind cea răspunzătoare) și în paralel și în Iași (unde echipă WP0 și Anda sunt baza). Campania se numește "GLOBURI CU SUFLET" și are ca scop strângerea unei sume de bani și a diverselor materiale didactice pentru școlile din mediul rural. Ce s-a întâmplat în anii precedenți, vedeți accesând acest link: campanie 2009 și pe acesta: campanie 2010.

Că să ajung totuși și la lucrurile concrete, și anume modalitatea prin care vă puteți implica, o să îl citez pe Andrei Dumbravă:

1. Identificarea unei școli/centru de copii care ar avea nevoie de ajutorul nostru
2. Făcând donații
3. Promovând campania
4. Venind cu noi atunci când vom înmâna bunurile instituției respective
5. Venind cu idei noi

Eu am considerat mereu că puțin cu puțin se face mult! Așa că vă rog să nu ezitați în a face chiar și cel mai mic gest care ar putea să ajute această frumoasă inițiativă! Scrieți pe bloguri despre ea, donați măcar 10 lei sau câteva rechizite ori jucării ce credeți că vă prisosesc! Important e să vă implicați! Câteva detalii în plus găsiți accesând această prezentare și acest comunicat de presă.

Mergând pe această idee, LucicX a organizat un blogmeet (se pare că e al 35-lea la număr), unde scopul era ca această campanie să fie motivul principal de întâlnire și discuție. Lumea s-a adunat, a discutat, și Andrei a putut să prezinte un pic mai pe larg obiectivele inițiativei. Eu sper că toți cei prezenți să fi înțeles mesajul campaniei și să îl ducă mai departe, în ideea de putea face cât mai multe în acest an!

Linia moarta

Adică aia care tradusă în engleză dă egal cu deadline. Sau mai clar spus stresul omului modern, ulcerul vieții cotidiene ori coșmarul zilei fatidice!

Așa funcționează acum societatea, în termene, în limite, într-o veselie plină de acid gastric. Dar mie-mi place! De fapt nu îmi place, place, place, place.. [ROA ieși din cap!!!!], ci mi se pare util. Asta pentru că în mod natural am senzația că sunt o "lălăitoare" (licență poetică, nu aruncați cu roșii stricate în monitor!). Adică una de-aia care-ar lălăio până când natura/soarta/destinul se impune singur și deciziile încep să nu mai fie o opțiune. Ca și cu blogul vieții, al cărui nume mă chinui să-l nasc mai ceva ca la o cezariană complicată. Odată e în .ro, apoi mă seduce .com după care las baltă și mă îndrept spre mocăciuni pe wordpress... Întâi e nume, apoi poreclă ca spre final să ajung la o alăturare aleatorie de cuvinte. Nimic nu-mi place, strâmb mereu din nas și amân orice decizie în speranța inspirației divine care oricum văd că nu are de gând să mă viziteze. Așa că trebuie să-mi impun un termen limită, și ce mi-o veni în cap până atunci, așa va rămâne! Aaa.. și că tot veni vorba, de-aia nici nu mai scriu așa des aici, că am pretenții să scriu frumos și cu chef pe domeniu propriu, vreau vizitatori la kilogram, advertoriale care să-mi plătească programarea la spa și să devin celebră în emisiunea Hot blog!

Din ciclu "amintiri din studenție" și în strânsă legătură cu natura mea sezonier-delăsătoare de care v-am povestit mai sus, vine și povestea cu zecile de examene pentru care nu mișcam un curs pe parcursul anului, dar pentru care, în ultimele două nopți, îl fugăream pe Moș Ene prin casă și îi trânteam între ochi un ordin de restricție mare cât cana mea de cafea cu lapte! Și uite-așa a terminat Mădălina facultatea fără o restanța. Daaa.. știu reacțiile.. bla bla bla... n-am fost studentă dacă nu am avut restanțe... etc... For the record, chiar am fost, și chiar una deșteaptă, simpatică, cu chef mare de distracții și fără stresul restantelot (sîc!) :D

În concluzie, până nu simt amenințarea de-asupra capului, nu am prea mari șanse de a mă "aduna", însă trăiesc cu speranța lucrurilor făcute din timp și a liniștii și a siguranței deciziilor luate la momentul oportun. Hai că odată recunoscută problema, calea spre rezolvare e pe jumătate parcursă, nu? :)

Hai tu fata!

E inofensiv! E doar un cuvant, si nici macar nu e unul obscen, sau cu o conotatie aiurea! E apelativul suprem al fetelor care populeaza Romania in momentul actual (de fapt, eu pot depune marturie doar pentru cele din Iasi...) Nu trece zi fara sa nu il aud, nu trece niciun moment in care sa nu ma zgaraie (din ce in ce mai tare) la urechi. Nu c-as avea nu stiu ce urechiuse fine, iar timpanul meu nu a mai auzit pana acum decat prelegerile conferentiarilor universitari, dar ce e mult (prea mult) strica!

Bine, aici e si vina mediului in care te invarti, te rasucesti sau faci piruete. Daca ai de-a face cu o gasca de fete/femei la facultate/serviciu zi de zi, si daca media de varsta e destul de mica, e si foarte probabil sa ajungi intr-o zi sa ii spui mamei "Ce faci fataaa?!". Am ajuns sa ma uit suspicios cand o colega imi spune pe nume, ceva n-o fi bine.. nu mai suntem prietene, am suparat-o cu ceva?! Iar eu, la randul meu, nefiind total integrata in acest trend, adica ne..iesindu-mi triluri infinite de "fata" pe gura, il arunc cand si cand in conversatii, pentru a stabili acea reciprocitate necesara, nu-i asa, intr-un mediu social.

Partea mai ciudata e ca fenomenul se raspandeste, ajungand ca aceasta alaturare "fericita" de vocale si consoane sa fie si pe buzele unor doamne cu pretentii de vocabular mai aerisit! Dupa secunda de uimire, incepi sa le percepi pe acele persoane ca pe niste surori mai mari carora le-ai putea da un ghiont, zicandu-le pe un ton jucaus "Hai fata, termino!". Iar pe sub atitudinea aparent profesionala sa reusesti sa intrezaresti buzele parca un pic tuguiate si parul ars si intins cu placa.

Pe langa cele care isi brodeaza neincetat propozitiile cu acest apelativ (cum facea o cunostinta care ajunsese sa-i spuna pana si sotului ei mereu asa), mai sunt si "ocazionalele", adica cele care isi mai pipereaza conversatiile (intr-un mod firesc si nederanjant) sau care o fac la modul ironic. Rezultatul? Un amalgam de cuvinte, o amestecatura de stiluri si o limba romana mai "colorata".

Blogmeet in Iasi (al 34-lea la numar)

Al 34-lea moment de suava interactiune bloggeristica s-a consumat la initiativa lui Souhad, care a organizat intalnirea intr-un loc foarte placut, si anume la Coopers Club, unde cei prezenti au putut sa aleaga ca si metode de relaxare ori o partida de biliard, tenis de masa, darts, airhockey, ori expunerea talentului muzical in cadrul programului de karaoke. Normal ca atmosfera a fost frumoasa, galagioasa si imbietoare pentru a socializa, doar vorbim aici despre bloggeri draguti si cu chef de viata! Lista de prezenta inca nu o stiu, iar memoria nu sclipeste atat de mult incat sa fac o rapida identificare si enumerare a celor prezenti. Asta si pentru ca am dat nas in nas cu cateva pesoane semi-cunoscute, mediul on-line (blogul sau facebook-ul) fiind singurul loc in care am interactionat cat de cat in prealabil.

Eu si cu Radu am ajuns un pic mai tarzior, adica aproximativ la o ora dupa ce s-au adunat toate fețele cinstite ale bloggerimii iesene, asa ca initial am zambit frumos, am salutat grupul deja pus pe discutii si m-am retras in capatul liber al mesei rezervate, alaturi de o sticla de bere. De-acolo mi-am evaluat sansele de a intra in "hora", solutiile prezentandu-se sub forma a doua alternative: fie a unei plonjari libere pe masa din mijlocul lor, fie prin efectuarea unei scamatorii galagioase, cu scopul de a le atrage atentia asupra mea! Cum nu imi facusem in acea zi exercitiile de flexibilitate si plonjarea mi se parea riscanta, iar capitolul cu scamatorii si magie fiind completat cu succes de catre oaspetele blogmeet-ului, magicianul Mydas; a ramas doar o a treia varianta, si anume sa ma tin bine de sticla si sa gravitez pe langa masa! Din fericire pe-acolo am dat de Lucicx, care chinuia cu talent un aparat foto rapit de la o bloggerita; de Alexandra, care mai tarziu mi-a tinut companie in incercarea de a sustine vocal participantii la karaoke si de Iustin, care m-a socat prin normalitatea culorii capilare adoptate, si prin consecventa aratata in relatia sa cu tigara electronica!

Anda, alaturi de sotul ei, a bifat prezenta cu numarul doi la asemenea intalniri, si sa speram ca de-acum ni se va tot alatura; Alex a venit cu chef, si daca la inceput misca imperceptibil si cu nerabdare din picior, spre final s-a dezlantuit dansand si cantand alaturi de noi. Pe Andrei l-am "vanat" cu gandul sa recreem momentul de karaoke de la un alt blogmeet, insa pana la urma l-am iertat si am amanat trilurile pentru o alta ocazie. Zaza a fugit destul de repede de la intalnire, ca si Ionut de altfel, care a invocat motivul suprem la care nu ar fi avut nimeni nimic de obiectat, si anume cel ce il avea ca personaj principal pe juniorul sau Mihnea. Pe Somnulescu l-am luat la intrebari despre BlogJuan (concursul la care a participat), pe Pavel despre meciul de la Piatra-Neamt unde tocmai fusese prezent cu o zi inainte si pe Andreea despre campania de recrutare e belvelor. Si daca tot vorbeam de invidie, o sa va povestesc ca nuuuu am fost deloooooc invidioasa pe Maku (a.k.a. ambasador Samsung Romania, si mandru posesor de Samsung Galaxy Tab 7.7... inca nelansat pe piata!) si nici nu am vrut sa complotez cu Mydas disparitia "misterioasa" a tabletei. Nuuuu...

Seara a fost mai frumoasa si prin prezenta lui Etienne, Bogdan, Acsel, Dragos, Sabina, Viorel, Andrei Bibire, Danny si a lui Serafim. Lista nu-i completa? Nu-i bai.. uitati-va mai sus la ceea ce-am zis despre memorie, ok? :)

Uff... cate cuvinte pentru o concluzie simpla: a fost fain, multumim Souhad pentru organizare si ne vedem cu totii la Blogmeet 35!

Hai la meci (FC Vaslui - Sporting Lisabona)

Eu si fotbalul nu suntem prietenii cei mai buni, dar lucrez la asta! :) Imi place sa intru in atmosfera si sa urmaresc meciurile importante alaturi de microbisti infocati, caci ei fac spectacolul ce completeaza meciul de pe teren. Priviri incruntate, muschi tensionati, zambete crispate, tipete de bucurie.. o intreaga gama de expresii si sentimente poti admira la un microbist in timpul partidei de fotbal! Plus ca ii testezi si rezistenta nervilor atunci cand e pus fata in fata cu o situatie total neplacuta (gol de la echipa adversa), si cum reactioneaza sub tensiune!

Insa cel mai interesant e sa iei pulsul direct de pe teren! Dupa cateva tentative de a ateriza si eu pe un stadion, premiera s-a infaptuit la inceputul acestei primaveri, cand am mers la meciul amical Poli Iasi - Otelul Galati. Meciul a fost destul de alert, asa ca nu am avut ocazia sa ma plictisesc, Poli Iasi fiind oricum si echipa castigatoare, inscriind singurul gol al partidei. Galeria a fost ok, iar eu am incercat sa ma integrez cu o punga de seminte in brate (dar nu m-a lasat inima si bunul simt sa arunc cojile pe jos), si cu cateva indemnuri patriotice dar decente, la adresa iesenilor din teren. Mie mi-a placut stadionul Emil Alexandrescu, cu toate ca nici nu eram foarte greu de impresionat, avand in vedere ca era singurul vazut pana atunci, deci fara termen de comparatie! Oricum, am capatat inca o doza de respect pentru baietii aia care fugareau mingea pe teren, vazand ce conditie fizica necesita sustinerea unui meci bun!

Avand, prin urmare, o experienta pozitiva in ceea ce priveste prezenta pe un stadion, mi-ar placea sa o repet cat de curand, la meciul dintre FC Vaslui si Sporting Lisabona care se va juca pe stadionul din Piatra Neamt. Cum imi place sa ma joc si cu pronosticurile (caci ma cred Mama Omida undercover), complimentez si eu Vasluiul, acordandu-le credit prin pronosticul de 2-1, impotriva oaspetilor.

Si uite-asa particip si eu la acest concurs, organizat in colaborare cu magazinul online Maritza.ro Hai ca eu deja ma pregatesc sa fac galerie :)

Blog, blogger si aniversari

Aproximativ asa incepe de ceva timp cam orice gand generat de o idee interesanta, de o nemultumire, de orice mi se pare mie demn de luat in seama! Intr-o fractiune de secunda deja vizualizez continutul viitorului articol si ma si lupt sa combat posibilele contraargumente postate de cititorii cu pareri diverse! Totul se invarte, se amesteca, pana... puuuuf.. dispare tot intr-un norisor de fum :)) Si apoi se trezeste Madalina ca n-are ce scrie pe blog si se uita ca o Milka mov la ecranul alb! Am incercat si partea cu notatul ideilor, insa se pare ca ulterior conceperii virtuale a articolului din momentul respectiv, cand recitesc ideea de baza nu mai am acelasi spor, ajung sa scriu trei fraze, rezultatul final nu ma multumeste, asa ca sterg tot si las blogul inca o zi sa se mai odihneasca! Ehh.. drame de bloggerita wannabe!

Sa vorbim totusi de o prospatura de blogger care afiseaza entuziasmul inceputului si care manifesta o buna doza de inspiratie pe butnaraski.ro. Cum ieri si-a serbat 312 luni de viata si o luna de existenta in blogosfera (La muuulti ani!!!), s-a gandit ca e un motiv destul de bun sa ne adunam sa consumam lichide cu grade (sau fara) pentru a compensa lipsa lor din atmosfera, sa ii devoram torturile delicioase si sa-l plictisim cu ceva cadouri si voie buna! Cinstita adunare s-a manifestat cu entuziasm, drept urmare cei mai viteji dintre ei care au ramas pe metereze spre final, au fost invitati intr-o casa primitoare si cinstiti cu parjoale :)) Tratamentul a fost regeste: parjolute moldovenesti si Jack Daniel's :P Eu? Viteaza ca de obicei, mi-am inceput ieri noapte cariera de fachir, fiind initiata in degustarea bucatelelor de napolitane in flacari. Dupa ce-am trisat de vreo doua ori si am stins flacara inainte de a le manca si dupa o alta incercare esuata care m-a lasat nu cu buza umflata ci fripta (pentru cateva secunde), am reusit si celebra miscare de fachir amator!

Cam gata si cu popasul de azi pe-aici, ma duc sa ma scald prin alte ape blogosferice!

P.S.: mai stiti ca ma plangeam de laptopul meu care se incalzeste foarte tare? Eee.. acum il iubesc si-l imbratisez mereu, pentru ca datorita lui nu congelez in casa! Eu ma uit cu speranta la calorifere, dar ele imi arunca o privire rece care ma face sa alerg infrigurata in pat cu laptopul :)) Asa ca.. love is in the air!

Update: detalii la http://butnaraski.ro/afterparty/

Hot

La cald.. de-aia se cheama "hot", fara detalii incendiare in noaptea asta :)) Am fugit pe un deal pe dupa Schitul Duca, cu ochii dupa stele. Momentan inca mai tremur de atata frig indurat, dar ceva "combustibil" "revergorant" ne-a facut sa fim mai receptivi la toate constelatiile prezente pe cerul instelat! Vaaaant, friiig si oleaca de somn m-au facut sa vad constelatii nedescoperite si stele nestiute :)) Insa telescopul chiar m-a ajutat si-am dat de Andromeda, de Jupiter si alte chestii de-alea din spatiu! Creier rece, ochi somnorosi, paturica calda... nu ma condamnati ca adorm in fata laptopului si mai si aberez!!! Va pup pe toti.. cei 5 cititori ai mei! Glumesc, sunt bloggerita celebra, m-am saturat de autografe si-o fac pe modesta :))

Sarbatorile Iasului 2011

Cum sa evit asa un subiect, cand ies din bloc, merg vreo doi pasi si dau nas in nas cu sarbatoarea?! Ca doar tarabele alea colorate de la Palatul Culturii in jos, gratarele fumegand din fata Halei Centrale si cojoacele atarnate frumos pe umerase inseamna "sarbatorile Iasului", nu? Ca sa fiu cat mai la subiect, incerc sa enumar reperele:

• Tarabele - cu ciorapi, papuci, jucarii, vaze, vase, porumb, pietre pretioase, dulciuri, bijuterii, sosete..... Ce sa zic, ma duc cu gandul la celebra piesa cu "avem di tătiiii";
• Gratarele - cu ceafa de porc, mici, carnati, pastrama, hamsii. Toate un pic condimentate cu salmonella;
• Tentatii dulci - kurtos colac, turta dulce, vata de zahar, mere coapte;
• Antitermicele - cojoace, sosoni, botosei, veste, caciuli, blanuri, haine de piele;
• Religioase - busuioc, iconite, metanii, tamaie, cruciulite;
• Pianistii - asa am inteles recent ca se mai numesc cei care cu delicatetea si cu degetele lungi, specifice unui artist, iti mangaie buzunarele, curata portofelele si adapostesc cu ospitalitate nefireasca celularele nesupravegheate;
• Baia de multime - incep sa ma simt dubios de apropiata de multa lume! Imbratisez corpuri straine, imi presez hmmm.. sanii bre' Madalino.. zi-le pe nume [dedublarea de personalitate kicks in!] de oameni rataciti prin multime, imping usor dar ferm spetele a zeci de babute dezorientate si capat abilitati spectaculoase demne de cat woman: pun un picior in fata, in timp ce urmatorul sta suspendat in aer, mana dreapta e intepenita pe geanta, umarul stang razbate semet inainte, cel drept e rotit la 30 de grade, mana stanga se strecoara printre 7 insi inghesuiti unul intr-altul, iar capul e lasat pe spate in dorinta mea apriga de a repira... AEEEEEEEEER!!!
• Randul - multi, multi.. da' multi oameni, animati de intentii bune insa distrasi negativ de oboseala, nervi de la inghesuiala, frig si lungi ore de asteptare! Tot ce vad e ca in ciuda celor enumerate anterior, in momentul in care au trecut pe la moastele Sfintei Parascheva, uita tot si au sentimentul de implinire datorat faptului ca si-au indeplinit scopul;
• Trafic - haos, aglomeratie si multe claxoane;
• Cunoscutii - ii vezi peste tot: la rand la porumb fiert, inghesuiti pe bancile de langa gratare, cumparand cojoace pentru iarna, cascand gura pe la tonetele cu papuci etc Mai ai un pic si consideri tot centrul Iasului un mare platou "Surprize, surprize", unde intalnirile cu toate rubedeniile uitate se concretizeaza intr-un decor haotic.

Eu?! Eu zilele astea sunt in transa si visez doar cercei, ma uit lacoma la etichetele cu 4 , 5... 15 lei, si fac mereu un calcul fulger, echivaland suma din portofel cu "n" perechi de cercei! Poftesc cu nesimtire la kurtos, vin fiert, frigarui si hamsii, dar ma vindec partial cand vad "bucatariile" improvizate ale maestrilor in arta culinara prezenti pe-acolo! Bonus: ma ia un pic valul de euforie ca deh.. se intampla ceva in oras, e lumeee, aparenta buna dispozitie si chef de sarbatorit! Ne vedem cu totii la un vin fiert, da? :D

Fete "deosebite"

Eu sincer m-am saturat! Parca faza cu adolescenta se prelungeste din ce in ce mai mult in vietile tuturor. Cele mai "dragute" sunt fetele! Majoritatea sunt "speciale", sunt neintelese, pun statusuri cu sensuri ambigue, al caror inteles le scapa, si poze semnificative de genul chipurilor inexpresive, chestii dark, poze cu ele care mai de care mai ciudate etc. Desi bine trecute de 17 ani, ele tot continua cu placa de "rebela" in secret telenovelista, pentru a lasa mereu impresia ca-s niste fiinte cu adevarat cool si interesante! Si pentru ca orice oita cool se crede mai cu mot, ajung sa fie toate atat de motate, ca (exact contrar efectului scontat) ajung sa fie extrem de banale! Cu toate astea, au o lista minima de bifat:

• privirea pierduta in pozele postate pe retelele de socializare (la alegere se "condimenteaza" poza cu o suvita rebela, un contur al ochilor mai accentuat, niste buze usor intredeschise);
• statusurile de dor si jale, in engleza lu' Guta, insa atent corectata cu Translator;
• citate din poezii inca nescrise, in care versul trei rimeaza doar cu mintea lor creata;
• cateva piese mai dark puse pe wall-ul lu' nenea Facebook, pentru ca toti sa stie ca ea e de fapt o rebela cu suflet de rockerita convinsa;
• alte poze postate in care speranta moare, mesajele sunt apocaliptice si lipsite de orice poate fi considerat pozitiv;
• cateva poze sau declaratii in care isi arata atasamentul vesnic si tainic fata de sticla de bere, vin sau tarie. Daca vorbele sunt insotite si de poze cu cat mai multe licori bahice prin preajma, cu atat mai bineeee!

Sincer, unele chestii sunt absolut firesti si normale, si li se intampla si fetelor aerisite la minte, care nu se simt atat de nesigure pe ele incat sa aiba nevoie sa se ascunda in spatele mastii de fata misterioasa si neinteleasa de lume! Insa exagerarile sunt de-a dreptul patetice, si in goana asta dupa "a fi altfel", ajungi sa fii la fel de banal ca oricare "altfel"!

Update

Am stat.. si-am stat, si m-am uitat peste cateva idei scrise de mine in momentele de inspiratie, sperand ca voi putea lega cateva fraze intr-atat incat sa se concretizeze intr-un articol. Fara prea mult spor insa, pentru ca iar m-au luat niste nervi asa prin toti porii (din motive diverse), si cum in momentele de genul acesta am tendinta sa scriu destul de sumbru am zis s-o las balta! Balta nu pot s-o las chiar de tot, pentru ca mie chiar mi-era dor sa mai scriu pe aici! Asa ca incerc sa pun cateva cuvinte cap la cap, fara o tema anume, despre.. orice! Sa-i zicem un update despre mine!

Imi place ca in ultima vreme am inceput sa conduc un picut mai mult! Am inaugurat doua drumuri la Bacau si o vizita la fiecare "tara". Toate, din fericire, fara incidente! Cel mai aiurea a fost la drumul facut noaptea, caruta nesemnalizata pe care abia am observat-o! Asta pentru ca nici nu puteam lasa faza lunga, deoarece din sens opus veneau alte masini. Revoltata de asemenea aparitii pe drumurile europene? Nuuu.. resemnata!

La serviciu, acceasi lupta vesnica cu targetele, aceleasi oscilatii intre stari de genul "hei.. e chiar dragut ce fac pe-aici!" sau "vreau ceva mai potrivit calitatilor mele, si mai bine platit!". Insa intre timp se intampla destule faze amuzante incat sa pot pleca cu zambetul pe buze de la job!

Am avut neplacerea sa descopar zilele acestea caracterul unei persoane, asa cum nu m-am asteptat. Si anume din aproximativ prietena, a trecut la a fi o persoana oarecare, cu apucaturi de profitoare, ipocrita si destul de falsa! Fara drame de genul "m-a dezamagit..", "nu o credeam asa.." etc, o trec doar ca pe o intamplare fireasca in cursul unor relatii cu oamenii din jur, in care eu nu am nimic sa-mi reprosez, chiar din contra :) Intre timp descopar oameni noi cu care mi-e drag sa vorbesc si cu care pot iesi la o bere!

Iar am starea aceea de toamna, pe care numai in anotimpul asta o simt! Mi se pare ca toate se schimba, ca totul devine nesigur, si mie imi vine sa stau undeva ferita de orice pare a fi in neregula. Nu ii gasesc originea sau motivatia, dar am inceput sa constientizez ca face parte din repertoriul de stari specifice inceputului de toamna.. an de an! Weird!

M-am cam saturat de parul asta lung si blond, m-as tunde.. 1 :)) Cam atat momentan, o sa revin mai cu chef si mai inspirata! Aaa.. am uitat sa va spun, sunt o panseluta!