Acum, incet-incet, ea a devenit de nerecunoscut: nu mai citeste Cosmopolitan, ci revista Mami; nu mai raspunde mereu la telefon, ci doar cand doarme "cel mic" (iar atunci oricum are telefonul dat pe silentios); nu mai vorbim de baieti, ci de dintisori si bebelusi; nu mai comentam ultimele tendinte in materie de vestimentatie, ci comparam cutii de lapte praf; nu mai colindam ore in sir prin oras, ci doar cate o ora-doua in parc; nu mai iesim fara sa tinem cont de ora, ci e mereu cu ochii pe ceas si cu telefonul la vedere; nu mai pot vorbi la telefon 3 fraze legate si neintrerupte cu ea, fara sa aud un "stai mami cuminte!"; nu mai vine la mine sa stam sa ne uitam la filme, ca trebuie sa legene bebele intai juma' de ora in casa, pana ii piere cheful de orice; nu se mai imbraca cu ce ii sta bine, ci doar cu ce ii este mai comod etc
Asa ca mi-a pierit si mie cheful s-o aud mereu ca vorbeste la telefon cu mine, si intre timp poarta discutii pe o voce pitigaiata si infantila cu copilul, si ca trebuie sa-mi fac programare cu 2 saptamani inainte pentru a ne vedea si noi la un suc (singure!). Insa viata X-ulicai e schimbata, si trebuie sa ne adaptam si prietenia noilor situatii din viata ei. Doar ca mi-e dor de prietenele mele! Atat! :)
P.S. X-ulica e o suma a prietenelor care au devenit intre timp mame devotate. Pe langa personajul colectiv "X-ulica", inca ma bucur si de prietene fara atatea obligatii, pe care simt acum ca trebuie sa le exploatez, pana nu le suna si lor ceasul! Ala biologic! :)
Si trist si interesant :)
RăspundețiȘtergereStiu exact cum e situatia.. Da' trece si asta :)))
RăspundețiȘtergereSi eu ma aflu in aceeasi situatie ca si tine...
RăspundețiȘtergere