Suntem
singuri când ne naştem, suntem
singuri când murim, de ce să sfidăm acest început şi acest sfârşit solitar, şi ne răzvrătim cu iluzia că pe parcursul vieţii chiar putem avea lângă noi pe cineva care să ne dea
efemerul sentiment de înţelegere sau de susţinere?!
Pentru ca in orice inceput exista un sfarsit si in orice sfarsit un inceput. Si ce obtinem?!?!?!? Nimic.
RăspundețiȘtergereAtat de singuri
RăspundețiȘtergeredepinde cum tratezi aceasta singuratate... pentru ca din punct de vedere practic, cand te nasti is cel putin inca 3 oameni cu tine: mama, medicul si asistenta, iar cand mori iarasi cel putin 3: popa si doi dascali...
RăspundețiȘtergerenu tre sa ne razvratim si sa luptam...tre sa oferim intelegere si vom primi intelegere, dar nu cu egoism si nu incercand sa modificam pe cei din jur in fct de ce credem noi ca e bine. Doar daca oferi neconditionat intelegere din iubire vei simti si atrage la randul tau. Dar fara sa astepti sau sa te simti ranit(a) daca nu primesti. Daca nu-ti ofera inapoi inseamna ca persoana respectiva e in viata ta doar ca sa mai inveti ceva si poate sa-i deschizi tu ei ochii. poate are nevoie de ajutor, e inchisa si nu stie drumul spre ati oferi inapoi ceea ce tu ii oferi. Si la ce zicea Tudor mai sus ca nu obtinem nimic...e cea mai mare greaseala din pct meu de vedere...obtinem enorm din orice ni se intampla si ne da viata. totul vine cu un scop, sa mai invatam ceva, sa evoluam..sa ne schimbam inspre bine si iubire. daca nu invatam nimic dintr-un sfarsit e pt ca nu vrem, e alegerea fiecaruia.
RăspundețiȘtergere