Frica

Cred ca a aparut si s-a accentuat sentimentul, din cauza a ceea ce a fost pe tv, in mod constant, in ultimele zile. Oameni deznadajduiti, tristi..atmosfera sumbra. Eu, ca desteapta, m-am uitat. De obicei evit orice film urat, de groaza si orice situatie ce prezinta o tragedie, dar uneori nu pot sa ma dezlipesc...si continui sa privesc, sa ascult. E ca si atunci cand vorbeam cu cineva drag mie, si acea persoana, din multa prostie, imi raspundea cu seninatate unor intrebari ale caror raspuns era clar ca ma vor deranja si ma vor rani. Si eu continuam sa intreb, sa ascult si sa imi fac rau (si sa mi se faca rau)!

Dar partea proasta e ca imaginile, sunetele, ideile, mi se insira in minte iar si iar, ca un cd stricat ce se tot repeta. In situatiile astea, mai rau e noaptea, e liniste si intuneric si toate sunetele sau din contra, tacerile, iau amploare in mintea mea, si inima incepe sa bata mai tare. Dau drumul la tv sau la laptop pentru ca un strop de normalitate sa patrunda. Ma simt mai bine...pana la urmatoarea stare. Frica paralizeaza...ganduri si muschi! Si se extinde in toate planurile..daca nu fac bine ceea ce fac?, daca nu ma ridic la nivelul asteptarilor celor dragi?, daca nu fac alegerea buna in situatia x?, daca y ma dezamageste?, daca se intampla ceva rau?..daca... Si simt nevoia fizica de imbratisari, de un fel de protectie si de asigurari ca va fi bine! Uneori primesc, alteori nu! Si incerc tot mai mult sa invat sa gasesc intai sprijin si putere in mine, si apoi sa caut in exterior. Si va fi din ce in ce mai bine...asa sper!

Cred ca toti suntem uneori supusi fricii..sub toate formele ei! Si fiecare are resortul propriu ce il ajuta sa depaseasca aceste stari. Cred ca e esential sa realizezi ca mereu sunt solutii, si ca Dumnezeu are grija de tine!