Fapte bune

Inainte de inceperea weekendului care tocmai a trecut, am citit pe blogul lui Bogdan un articol in care propunea o leapsa tuturor celor interesati. Nu am preluat niciodata o leapsa, nici nu mi s-a propus expres, si nici nu prea stiam ce e, pana acum ceva timp. Dar mi-a placut:

"In ziua de azi, in care scopul tuturor televiziunilor este doar sa faca cat mai multe puncte de rating, pot numara pe cele noua degete de la maini jurnalistii care intr-adevar merita sa poarte acest nume; si spun noua degete si nu zece nu pentru ca as avea vreo infirmitate, ci pentru ca al zecelea va ramane mereu ocupat cu memoria lui Mile Carpenisan. S-a stins din viata la sfarsitul lunii martie a acestui an, la doar 34 de ani, dar a lasat in urma sa, pe blogul personal o leapsa peste timp, o leapsa pe care am preluat-o si eu si pe care astazi v-o dau mai departe voua, tuturor cititorilor mei. Dar haideti sa vedem exact ce spunea Mile in ultimul sau post:

“Stiu ca sunteti jurnalisti, bloggeri, oameni cu pareri, moguli. Ei bine tuturor va adresez astazi o provocare si nu o leapsa care poate fi ignorata sau nu. Va provoc sa fiti oameni si sa o demonstrati macar o saptamana in fata tuturor celor de la care aveti pretentia sa va citeasca. In fiecare zi va provoc sa faceti cate o fapta buna astfel incat peste o saptamana sa vad de la toti sapte povesti care sa descrie pataniile ce v-au facut sa va simtiti din nou oameni printre oameni. Pentru ca nu sunt un lacheu ma supun aceluiasi test si alaturi de mine sotia mea va trece probele de foc. O sa venim si noi cu povestile noastre si sper din suflet sa nu mancati cacat, sa o faceti pe bune nu de alta dar stiu ca peste sapte zile va veti simtii mult mai lipsiti de toxinele unei vieti banale intr-o Romanie de doi lei.”

Ei bine eu o sa modific putin aceasta provocare in sensul ca nu va cer sa faceti cate o fapta buna decat in cele trei zile ale acestui weekend. Si pentru ca stiu ca in perioada asta e greu cu banii la fiecare din noi si pentru ca exact asa cum spunea chiar Mile “o fapta buna nu trebuie neaparat sa inceapa cu cuvantul cancer si sa se termine cu zerourile unui cont deschis intr-o banca” nu vreau ca faptele voastre bune sa se rezume la a dona cativa lei, euro sau dolari intr-un cont; vreau sa fie vorba de lucruri pe care le-ati facut cu mana voastra si pentru care ati depus un efort personal. Haideti sa ne unim fortele si sa demonstram tuturor celor care nu mai cred in noi ca in Romania exista inca OAMENI in adevaratul sens al cuvantului si ca vietile noastre nu sunt dominate doar de egoism si indiferenta..."

Sursa: http://blog.bogdanepureanu.ro/08-07-2010/ganduri/o-leapsa-de-dincolo-de-moarte/

Mie mi s-a parut foarte interesant ceea ce a adus el in discutie, si am avut un weekend in care am fost un pic mai atenta la ce e in jurul meu. Nu mi-am impus o limita de timp, cum ar fi cele trei zile propuse de el, ci mi-am promis un pic mai multa bunavointa pe viitor. Incerc, atunci cand este posibil, sa mai fac cate un gest frumos din senin, fara motiv, fara a astepta ceva in schimb si fara a cunoasate neaparat persoana; dar in acest caz, mereu este loc de mai mult!

Am iesit vineri seara la o plimbare prin Copou, pentru a mai schimba peisajul urban si a mai uita de zgomotul si praful dragului meu santier Palas. La intoarcere, era la cativa metri de intersectie, un batranel in costum, care tot flutura mana de ceva timp spre masinile de pe strada. Initial m-am gandit ca face autostopul si asteapta o "ocazie". Trecand de el, discutam cu R., dezamagita ca nimeni nu opreste masina sa il intrebe daca il poate ajuta, si mi-a spus ca oricum in locul acela nici macar nu puteau opri masinile, fiind o portiune a strazii (la distanta de o trecere de pietoni), unde masinile tocmai accelerau. Asa ca ne-am intors sa il sfatuim macar sa stea la trecerea de pietoni, unde era mult mai probabil sa opreasca cineva sa il ia. Batranelul ne-a zis ca el vrea de fapt un taxi, si ii este greu sa traverseze pe la trecerea din josul strazii, la statia de taxi de vizavi, asa ca statea acolo si incerca de ceva vreme sa atraga atentia unui taximetrist dintre cei cativa aliniati pe partea cealalta a strazii. Nu stiu daca il observase sau il intelesese cineva, asa ca nu venea nimeni. R.a fugit pe cealalta parte a strazii si a chemat un taxi pentru el. Intre timp batranelul ma tot intreba daca mergem si noi undeva si de aceea vorbim cu el, sau doar il ajutam ...asa. De vreo trei ori m-a intrebat si tot de-atatea ori i-am raspuns si ne-a multumit :)

Am mai vrut sa "ajut" un aurolac sunand la 112, ca tot flutura un casetofon smuls si furat dintr-o masina, in incercarea de a-l vinde unui florar de la un chiosc, de langa banca pe care stateam noi :)) M-am abtinut din lipsa de dovezi :P

Duminica imi planuisem sa gasesc cativa copilasi care cersesc prin parcarea de la Carrefour si sa-i adun intr-o cofetarie la o prajitura. Nu e mare cheltuiala, si cred ca ar fi o bucurie mare pentru ei. Plan momentan esuat din lipsa de copilasi (parcarea goala) si timp. Momentan...., ca planul ramane in picioare :) Graba era cauzata de cumparaturile pe care trebuia sa i le prezint surorii mele. Nepotica mea era programata la baita cu nasii, iar acestia trebuiau intampinati frumos si ospatati. Baita a descurs ca la carte, si nanul si-a dansat finuta bine, asa ca mai astept vreo 16 ani ca sa pot sa merg cu ea prin cluburi (la ce dansatoare o sa fie :)) ). Traditiile au fost respectate, si la final cautau pe cineva sa se aseze pe cadita, dupa ce apa era turnata la radacina unui pom roditor. Cineva care isi doreste copii. Avand in vedere ca sora mea si nana ieseau din discutie, ochii erau indreptati spre mine. Eu...nuuu, ca nu vreau copii :)) Asta pentru ca inca sunt sub inflenta celor doi nepoti (dintre care unul e inca tare pasionat de "oaaa...oaaaa...oaaaaa!") si inca nu imi doresc sa fiu inconjurata de asemenea "triluri" :) Dar sunt tare dulci si peste ceva timp mi-as dori unul la fel de frumos, destept, intelegator si dragalas ca si nepotelul meu de 4 ani, cu care ma inteleg de minune :) Pentru a nu ramane traditia nerespectata, m-am "sacrificat" de dragul lor si am pus mana pe cadita, am turnat apa la radacina unui copac si m-am asezat pe ea, cu gandul la copilasii pe care ii astept cu mult drag, insa un picut mai incolo:)

In concluzie, faptele bune, sau un pic de bunavointa in plus fata de normalul nostru sunt atat de benefice, atat pentru noi cat si pentru cei din jur, asa ca orice motiv sau orice persoana care va mai aduce aminte de lucrul acesta merita luat/luata in seama! Poate suna mult prea cunoscuta fraza, dar e adevarata: lucurile marunte chiar fac diferenta si uneori nici nu e nevoie de bani, ci cum spuneam, de un plus de bunavointa! Incercati!