marți, 24 august 2010

Momente

Aveam 8 sau 9 ani si ma mutasem temporar in prima banca de la perete. Era pauza si toti copii alergau prin fata clasei, chiar si C, un pusti dragut de care mai toate fetele erau "indragostite". L-am privit si am inchis ochii sa memorez momentul, sa-i memorez imaginea. Si acum pot vedea aceeasi "poza": un chip vesel si un pulover impletit, verde cu albastru. Un moment...

Viata este plina de momente: importante sau insignifiante, frumoase sau urate, vesele sau triste, momente de mare concentrare sau de atentie... Memoria ma ajuta, si pot "vedea" clar cam tot ce m-a marcat de-a lungul vietii, sau din contra, ceea ce poate ar fi trebuit sa uit. Momentul vestii unei morti, in care ramai paralizat si nauc pentru cateva secunde..... un sarut furat, plin de placere, vinovatie si speranta.... o ploaie calda de vara.... o imbratisare... o cearta plina de jigniri usturatoare... o tacere apasatoare...

Toate sunt franturi de viata, un puzzle aproape rezolvat, dar inca incomplet, ale carei piese sunt ordonate cronologic, si totusi ti se amesteca in minte si in suflet fara oprire. Atunci, in acea secunda, in acel moment...daca ai fi facut un alt gest, o alta miscare, daca ai fi spus altceva, cu un alt ton, cu o alta expresie a chipului ...poate totul ar fost diferit! Un moment de neatentie e suficient pentru a intelege instantaneu, durerosul sens al cuvantului "regret"!

Momente...

3 comentarii:

  1. Sunt mandru sa spun ca nu am regrete... si nu spun asta pentru ca as avea pretentia ca as avea pretentia ca am luat tot timpul doar deciziile corecte, ci pentru ca stiu ca toate deciziile luate de-a lungul timpului, toate lucrurile care le-am facut si toate cele pe care nu le-am facut au avut rolul lor in ecuatia vietii care m-a adus astazi unde sunt acum... asa ca nu, nu regret nimic si nu as schimba nimic... iar la trecut prefer sa ma gandesc cu drag, gandurile, deciziile, framantarile prefer sa le pastrez pentru prezent si viitor. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. E drept ca tot ceea ce ni se intimpla are un sens pe care poate il deslusim abia mult mai tirziu ... dupa! In felul asta probabil ca intr-adevar regretele in general nu prea-si au locul. Este imposibil insa ca macar o data sa nu fi avut impresia ca am ... pierdut trenul! Sa nu ne punem intrebarea "ce ar fi fost daca ..." Nu mai putem schimba nimic, insa putem invata pentru viitor, pentru urmatorul tren!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie regretele mi se par utile doar atunci cand inveti ceva din ele, sau cand mai poti schimba ceva! Dar ma fascineaza clipele decisive din viata unui om...rapiditatea cu care se intampla...slaba importanta pe care, poate din nestiinta, le-o acorzi pe moment! Si realizarea ulterioara a semnificatiei imense pe care o au!

    RăspundețiȘtergere