Blog Olympics @Iasi

Adica, mai pe scurt, cum o sa joc duminica cu niste bloggeri talentati si cum nu o sa mai vin eu apoi niciodata la un blogmeet iesean! :)) De ce? Pentru ca am avut tupeul sa ma inscriu la Blog Olympics, o competitie intre bloggeri, unde voi evolua cu "succes" si "talent" la fotbal/baschet! Dupa ce o sa se uite "dragut" toti coechiperii la mine, si o sa ma alinte cu vorbe "duioase" pentru ca i-am ajutat sa "castige", nu stiu cat de ok va mai fi :))

Ca sa va lamuresc un pic mai bine despre evenimentul care-mi va anima weekend-ul, ma inspir de pe site-ul organizatorilor www.iasi.inoras.ro

InOras.ro organizează duminică, 10 iulie 2011, începând cu ora 10.00, in incinta bazei sportive a magazinului Decathlon (din cadrul Carrefour ERA Iaşi) prima ediţie a Blog Olympics, cu ocazia relansării noii platforme a ghidului online de distracţii urbane. Evenimentul se adresează în principal bloggerilor ieşeni şi va cuprinde două competiţii sportive în cadrul cărora se vor confrunta trei echipe de bloggeri a câte 10 membri.

Sistem de desfăşurare:
• 2 sporturi diferite: fotbal şi baschet;
• Competiţiile se organizează independent în sistem turneu pe fiecare sport;
• 3 echipe participante de 10 persoane conduse de câte un căpitan de echipă;
• Căpitanii îşi vor alege echipele iar înscrierile se fac până pe 7 iulie pe blogurile acestora;
• Fiecare echipă va trebui să-şi aleagă un nume reprezentativ şi să se asigure că are o galerie consistentă!
• Fiecare echipă trebuie să aibă în componenţă minim 5 bloggeri şi minim 3 fete;
• La meciurile de fotbal se va juca 5 la 5, iar la baschet în sistem streetball, 3 la 3;
• Fiecare echipă îşi desemnează echipe de start şi rezerve pentru cele 2 turnee;
• La fotbal echipele trebuie să aibă în componenţă minim 2 fete din care 1 în permanenţă pe teren;
• La baschet echipele trebuie să aibă în componenţă minim 1 fată;
• Orice blogger se poate înscrie la ambele competiţii;
• Competiţiile au loc în mod consecutiv pentru a putea asigura participarea bloggerilor;
• Regulamentele de desfăşurare a competiţiilor sunt cele specifice sporturilor în cauză.

Înscrieri la competiţie:
1.somnulescu.com/blog/am-auzit-ca-ti-place-sa-castigi-blogolympics/
2.negru.headidea.ro/evenimente/iasi-este-gazda-blog-olympics-2011-echipa-castigatoare-se-formeaza-aici
3.www.phonecto.com/2011/07/02/blog-olympics-iasi/

Echipa norocoasa, pe care o voi onora eu cu prezenta este cea a lui Ciprian (Cipoc) www.phonecto.com/2011/07/02/blog-olympics-iasi/

Cine mai doreste, cine mai poftesteeeee.. este asteptat sa ni se alature!

Despre ceva ce nu va intereseaza: ARTA

E lansat de prin februarie, dar eu l-am descoperit recent, mi-a placut, drept urmare scriu despre el. Si anume: ART PROJECT (http://www.googleartproject.com/) lansat de catre Google. Cateva detalii:

• poti vizita virtual cele mai importante muzee ale lumii si sa analizezi in detaliu peste 1000 de picturi valoroase, dintre care 17 la o rezolutie de sapte gigapixeli fiecare (7000 de megapixeli);
• in prezent, gasim indexate în Google Art Project urmatoarele muzee: Van Gogh – cel din Amsterdam, Palatul Versailles, Thyssen Bornemisza din Madrid, Tate Britain din Londra, Ermitajul din Sankt Petersburg, Muzeul de Arta Metropolitana din New York, Galeriile Uffizi din Florența... si multe altele renumite;
• au implementat tehnologia StreetView pentru interiorul cladirilor, oferind astfel un tur complet oricarui utilizator de internet;
• aplicatia permite un tur virtual 3D pe culoarele multor muzee – treptat se adauga altele – iar tablourile pot fi privite la o rezolutie mare, din diverse unghiuri. Trecerea de la o galerie la alta se face mai usor decit în spatiul real prin folosirea unui motor de cautare care oferă sugestii de autori si opere dintre cele expuse în muzeul respectiv;
• o functie interesanta in Google Art Project: se poate salva intr-un playlist (Artwork Collection) o serie de opere de arta din muzee variate pentru a privi la un moment dat doar opere care ne plac in mod particular. In plus, putem da share acestei liste, după salvarea sa.

Surse: 1,2,3

Ganduri à la Xena

M-am trezit de dimineata, cu aproape 20 de minute inainte de ora "regulamentara", cu nervi si nu de bunavoie! Am deschis laptopul si am zis sa arunc vreo 3 cuvinte pe blog, macar sa imi schimb dispozitia. Nici nu am terminat de scris o propozitie, ca laptopul mi-a fost inchis fortat (dar din greseala). Alti nervi, insa deja incepea sa ma constranga timpul, asa ca am abandonat ideea si am pus mana pe rimel si ruj, cu gandul la ziua minunata ce mi se asternea in fata. Minunata n-a fost, ci chiar destul de banala, dar presarata cu portii nesanatoase de nervi, canalizati catre cativa oameni cu care nu am nimic de impartit, pe care chiar ii simpatizez uneori, dar a caror moaca imi venea sa o trantesc cu pofta de prima usa, masa.. etc intalnita. Inca imi mai vine in minte zambetul (cel mai probabil bine intentionat) al unui amic/amice, iar eu desfasor in imaginatia mea bogata doar scene demne de cel mai iscusit film cu Jackie Chan!

Eu am o curiozitate! Voi inca mai pupati in fund nu stiu ce persoana din anturaj, sau incercati sa fiti simpatici numai pentru ca asa "e frumos"?! Eu m-am saturat de sportul asta! Am impartit si eu doza de ranjete false pana acum, si probabil ca inca o voi mai face, dar cu siguranta intr-o masura din ce in ce mai mica! Nu sunt si nu am de gand sa fiu nesuferita, sau antipatica, dar daca intr-o zi nu am chef de moaca, de aberatiile si de comportamentul cuiva, cu siguranta ma voi retrage in "banca mea", fara a ma mai simti obligata sa ma comport "frumos" si sa particip la discutii!

Partea interesanta vine atunci cand trebuie sa te integrezi intr-un grup nou sau relativ nou, unde trebuie sa scoti din buzunar "sincere" aprobari de genul "da, fata, ai dreptate!", sau sa te hahai la glume porcoase/nesarate ale gagiilor cool din grup! Sa te integrezi in turma, asta e scopul suprem! Inca ne comportam ca in curtea scolii, dinamica grupurilor e ramasa nealterata, doar varsta din buletin a participantilor creste obscen, spre rusinea celor care inca au ramasi prinsi in bucla timpului!

O surpriza azi?

Si-asa e vreme ploioasa si de stat in casa! Un ou Kinder cu surprize, azi? :))

Portia de "wow!" pe azi

• Pe Elton John il cheama de fapt Reginald Kenneth Dwight! Huh?!
• Un pictor care lucreaza tablourile in lipici (foarte fain):
• Un clip la care efectiv am ramas cu gura cascata! Doi oameni care danseaza tango, intr-un stil atipic, pe verticala, dar absolut superb!!!
• Tricouri re-create la minut! Cu aerisire (ca si-asa e canicula) si modele foarte interesante

[surse: aici si pe-aici]

Managementul furiei

Ma invaluie, ma sufoca si ma face sa imi doresc sa sparg si sa arunc tot ce vad in cale. Nu fac asta, cel mult mai trantesc cate ceva sau vorbesc pe un ton care nu se incadreaza intre limitele fonice normale! Ocazional, in situatiile in care furia este insotita si de indignare, ma mai ia si un tremur.. nervos :)) Sincer.. cred ca as avea nevoie de un curs de anger management, ca vad ca incepe sa ma deranjeze cand ia controlul si simt ca-mi vine sa ma urc pe pereti!

Yoga.. meditatie.. sau sa ma duc pe coclauri. Asa imi vine, sa-mi iau lumea "in cap" si sa ma duc cat mai departe, cu cat mai putin contact cu cei cunoscuti. Dar nu prea se poate sa-mi traiesc viata asa, iar o metoda de a ma calma in momente de genul asta, trebuie sa gasesc. Alcool si tigari, pare a fi o combinatie reusita :)) Insa cred ca e cam aglomerat acum la Alcoolici anonimi, si cum e si foarte cald afara, nu ma risc! Droguri.. de-alea usoare, as pufai, dar nu vreau sa fur din iarba adolescentilor, ei au mai multa nevoie decat mine, la ce perioada traverseaza! Box, karate.. mi-e ca ajung dupa aceea la Pro TV. Xanax.. imi face cu ochiul, dar nu prea am chef sa ajung o legumica. In fine, ati prins ideea, nu prea stiu ce sa fac! Mai ales cand dai de un conflict in care efectiv ramai stupefiat de ce poate gandi/face/spune cealalta persoana!

"Inspira, expira, inspira, expira.." si vizualizeaza cum valurile.. bla bla bla... Prostii!

Blogmeet #33 la pizzeria Mamma Mia

Uraaa... blogmeet! Si nu oriunde, ci la pizzeria Mamma Mia (Iasi)! Pentru mine asta inseamna pizza delicioasa, si nu spun asa doar pentru ca ne-au fost gazde generoase (au facut cinste cu pizza si bautura), ci pentru ca de o bucata buna de timp, acolo aleg mereu sa mananc o pizza buna, sau la ei sun cand vreau sa o savurez acasa! Lui Maku trebuie sa ii multumim pentru organizare, deoarece el a fost cel care a strigat prezenta la acest blogmeet!

Intalnirea a avut loc aseara, beneficiind de prezenta a peste 25 de bloggeri, care mai de care mai draguti si vorbareti :) Pentru mine e a treia editie pe care o "bifez", si cu fiecare intalnire imi face si mai mare placere sa ii revad! Un mic rezumat: pizza buna, bere rece, discutii interesante si un nou proiect marca inOras.ro propus de Monoranu, ale carui detalii le voi povesti cu alta ocazie (implica si o competitie sportiva intre bloggeri :D).

Lume multa + miez de vara = caldura mare, mon cher.... asa ca blogmeet-ul nu a tinut 3 zile si 3 nopti ca in poveste, ci vreo 3 ore, dupa care fiecare a fost liber de contract sa-si petreaca vinerea seara dupa chef si inspiratie. Cei care au fost prezenti: Radu, Marius, Paul, Matei, Corneliu, Roxana, Vali, Iulia, Alexandra, Pavel, Etienne, Iustinian, Andrei, Acsel, Adrian, Somnulescu, Silviu, Taradaciuc, Noir, Viorel, Zaza. Hmm.. nu-mi ies bloggerii la numar :)) Ma mai informez si revin cu un update :)

In concluzie, multumim gazdei si celui cu initiativa, si la mai multe evenimente de gen!

P.S. gluma serii - noi catre ospatar, la intrare: "Buna seara, noi suntem bloggeri!", la care raspunsul a venit prompt: "Asa, si?!" =))

[sursa foto]

Not funny

De vreo doua zile tot spun ca vreau sa mai pun ceva blog, ceva amuzant, sa mai echilibrez un pic atmosfera, in urma ultimului articol mai serios si trist! Si am tot cautat.. ceva funny, ceva de la care sa rad cu pofta si sa il pot impartasi cu voi. Si am aflat ca nu mi se mai par foarte multe lucruri amuzante in ultima vreme, ca multe mi se par stupide si fara niciun sens, mi se par rasuflate si fara macar o urma de umor, dar cu o doza mare de idiotenie!

Asa ca am revenit pe blog, dezamagita, sa va spun ca nu-s un explorator bun.. Nu am gasit "comoara" care sa ma faca sa rad cu lacrimi. De fapt, nu am mai gasit de mult asa ceva, drept urmare, daca v-a facut ceva in ultima vreme sa radeti cu pofta, va rog sa-mi spuneti si mie, si sa-mi lasati un comentariu cu bancul respectiv sau link. O sa va multumesc cu zambete :)

Divortul - un rau necesar!

Acum e acea etapa a vietii cand majoritatea prietenilor mei, fie au relatii serioase (sau isi cam doresc asta), fie s-au casatorit deja (sau isi doresc asta). Cu etapa denumita "divort", din fericire, nu m-am intersectat nici macar in experientele celor apropiati mie (cu mici exceptii). Una dintre exceptii o face o prietena care e in plin demers judecatoresc, si am ocazia sa ii fiu cat de cat alaturi, in toate fazele: incepand de la exasperare, sentimentul de "nu mai pot sta in relatia asta, simt ca inebunesc", decizia divortului, instiintarea sotului, a rudelor apropiate, contactarea avocatului, stabilirea termenului, cautarea unui alt apartament, ignoratul sau certurile (dupa dispozitie) cu partenerul etc..

Vad ca ii este greu, ca simte si o afecteaza toate privirile rautaciose, si comentariile acuzatoare ale cunostintelor, dar e hotarata si e convinsa ca ceea ce face e bine! E intr-o perioada in care sufera, dar e mai bine sa fii asa o perioada determinata, si nu o viata intreaga, langa un om sucit! Plus copiii.. Exista, si complica si mai mult ecuatia lor, dar dupa ce te lupti cativa ani pentru relatia si fericirea ta, si vezi ca te lupti singura si omul de langa tine pare orb si surd, ajungi la decizia asta, fara regrete! Si apropo de divorturi, am citit un articol al unei femei in cunostinta de cauza, si mi-a placut! Drept urmare dau copy, si apoi paste, mentionez frumusel sursa, si va las sa cititi linistiti, cu urarea de a nu ajunge niciodata in situatia asta! De aceea da, e bine sa fii exigent atunci cand vrei sa iti gasesti omul cu care vei sta o viata intreaga, e absolut indicat sa te gandesti de n'spe mii de ori si sa incerci sa cunosti cat mai bine persoana care va fi parintele copilului tau, si totodata sa iti evaluezi extrem de bine capacitatea de a tolera si de a accepta ceea ce tu percepi a fi defectele partenerului tau!!!!

Divorţez deci… rezist

În decurs de-o oră m-au sunat trei prietene să îmi spună că divorţează. Prima după 13 ani de căsătorie, doi copii adolescenţi, un căsoi cu două etaje, o afacere de succes. Vrea să divorţeze fiindcă bărbatul i s-a încurcat cu una dintre angajate care are jumătate din studiile prietenei mele. Dar şi vârsta la jumătate.

A doua prietenă este căsătorită de 11 ani. Câştigă de cinci ori cât soţul ei, e pe poziţia trei într-o multinaţională şi vrea să divorţeze fiindcă în ciuda calificărilor, a studiilor şi a erudiţiei ei, soţul nu o respectă. O umileşte în faţa copilului, îi vorbeşte urât. O înjură. O tratează ca şi când ar fi servitoarea în casă. Am uitat să menţionez că soţul se mândreşte cu terminarea liceului, nicio limbă străină vorbită, nicio perspectivă pe termen scurt, mediu, lung sau extra-lung.

A treia e căsătorită de curând, de curând mămică şi a avut ocazia să cunoască o faţă a soţului pe care nu o bănuia. Româneşte spus, omul e bădăran, misogin şi paradoxal sau nu, fără serviciu. Şi cu toate că prietena mea munceşte 12 ore pe zi la serviciu şi restul acasa îmi spune că nu aude din partea lui nici măcar o vorbă bună. În schimb multe reproşuri.

Uneia dintre ele i-am spus să nu divorţeze. Celorlate două însa le-am spus să fugă cât văd cu ochii. Vă las pe voi să deduceţi singuri cui ce i-am spus. Acum am să vă spun doar că eu nu sunt pentru divorţuri. Şi eu sunt divorţată şi vă spun că nu e o fericire. Foarte puţine femei reuşesc să-şi păstreze echilibrul după divorţ. Mai ales dacă tu ai fost cea părăsită, cum e şi cazul meu, îţi ia foarte mult timp să accepţi că după 11 ani de căsnicie şi doi copii bărbatul tău îţi întoarce spatele. Te simţi nedemn. Te gândeşti ce mai mult ai putea oferi unui om decât iubirea ta, atenţia ta şi copiii pe care să-i faci. Dintre toţi oamenii pământului să-i faci cu el şi nu cu altcineva. Fiindcă tu alegi aşa.

Mie mi-a luat cam 3 ani să-mi revin. Trei ani în care a trebuit să mă reconstruiesc cărămidă cu cărămidă. Ani în care mi-am adus aminte ce muzică îmi place, ce haine vreau să îmbrac, ce obiceiuri am, cine îmi sunt prietenii. Tot ce ai construit cu greu în doi se năruieşte şi trebuie să te recompui pe tine. Dar ca să poţi face asta trebuie să pui la temelie respectul de sine pe care, cumva, soţul l-a luat cu el la divorţ în ciuda faptului că nici un tribunal din lume nu i l-a dat lui.

Nu doar din acest motiv nu sunt pentru divorţ. Nu sunt pentru divorţ fiindcă înseamnă să cedezi uşor, să te întorci pe călcâie şi să pleci. În general bărbaţii la câţiva ani după divorţ îşi cam uită copiii. Îi văd din ce în ce mai rar, uită de multe ori să dea banii. Sigur, sunt şi excepţii, bravo lor! Aşa că vrând-nevrând copiii sunt privaţi de prezenţa tatălui. Ca femeie nu ţi-e uşor să aduci pe cineva în casă sau să te vezi cu cineva dacă ai tăi copii nu-l aprobă pe acel cineva. Puţine femei suportă ca un barbat străin să le facă observaţii copiiilor lor. Şi uite aşa copiii cresc fără un model masculin. Ceea ce nu e bine.

Deci nu sunt pentru divorţ. Cred că e normal ca într-o viaţă să existe tensiuni, păreri contrarii, frecuşuri. Chiar cred că e normal ca din când în când fiecare să se mai uite peste gard şi să poftească la vecina. Dar nu cred că se mai poate face ceva atunci când nu-l mai respecţi pe celălalt. Atunci când nu mai eşti capabil să-i vezi calităţile. Atunci când nu-l mai admiri. Atunci când ai senzaţia că îl duci în spate iar când e rândul tău să primeşti un pahar cu apă, ia-l de unde nu-i!

Dacă în drum spre casă te rogi să nu fie acasă. Dacă ţi-e groază când vine weekendul. Dacă ţi-e frică să deschizi gura fiindcă nu ai habar ce reacţie ar putea avea celălalt. Dacă orice discuţie se transformă în ceartă. Ce rost mai are? Dar repet, să nu-şi imagineze nimeni că după un divorţ curge lapte şi miere. Eşti liniştită, calmă, îţi creşti copiii cum crezi de cuviinţă, te zbaţi de zece ori mai mult, fiecare decizie e a ta. Te bucuri singur, te întristezi singur. Nu e pentru toată lumea… Cât despre un al doilea mariaj… în alt articol. Gândiţi-vă bine! de Ivona Boitan

[sursa]

Still