De pe bloguri adunate

Pisica batausa (cu ea)! [sursa]

Papagal vesel :)) [sursa]

Evil girl [sursa]

Sa fii printesa

Da dom'le, eu-s mai sentimentala asa, si nunta astora doi pe mine chiar m-a emotionat! E ca un basm cu printi si printese, dar real! Cu siguranta si eu mi-am imaginat in copilarie ca ma voi marita cu un print, pana la urma nu pe ideea asta se baza cam orice poveste citita de prin cartile pentru copii?

Am crescut si mi-am mai ajustat dorintele! Acum nu mai visez printi care sa ma ia pe sus si sa ma duca in castelul lor, acum stiu ca poti sa te simti ca o printesa si fara titluri regale sau sange albastru! E de ajuns un om care sa iti fie alaturi, care sa te rasfete, si care sa te iubeasca ca pe cea mai frumoasa si dorita printesa din lume!

In universul nostru personal, basmul poate prinde viata mai frumos ca cel visat in copilarie! Sunt de ajuns doua inimi pline de dragoste una langa cealalta, si asa printul cu printesa s-au intalnit, si "vor trai fericiti pana la adanci batraneti"!

1mai

Pe repeat: despre 1 mai, aici [click]

Balonul roz

Cum era chestia aia de la Cohelo, din Alchimistul? "Daca iti doresti cu adevarat ceva, tot Universul va conspira la realizarea dorintei tale"! Foarte posibil! Se vede treaba ca inca eu nu mi-am dorit foarte multe lucruri "cu adevarat"...

Apoi mai e cealalta metoda, cea cu balonul roz. Cum, nu stiati?! E cam asa: stai cumintel in pat, relaxat si cu gandul la campii cu flori si soare stralucitor, si incerci sa vizualizezi ce anume iti doresti tu sa se realizeze. Apoi iti imaginezi ca invelesti toata "scena" intr-un balon mare si roz, si ca ii dai drumul sa se duca in Univres. Acolo tot saracul Univers va lucra la realizarea actiunii din balonul roz :)

Oricum ai spune-o si oricum ai intoarce-o, ideea e ca trebuie sa iti doresti mult sa ti se indeplineasca ceea ce-ti propui, sa incerci sa si vizualizezi (pentru a crea senzatia de realitate iminenta) si sa iti orientezi toate eforurile spre a-ti realiza planul! Plus un strop de realism, pentru a nu pica din pom debusolat, in cazul in care nu ies lucrurile cum ti-ai dori!

Gata, in pat cu mine, ca m-asteapta baloanele roz, sa le fac lansarea oficiala in marele Univers :))

Stop

Cuvintele? Sunt in plus! :)

De ce au nevoie femeile!

Textul e vechi, adica de prin 2007 din cate am vazut eu, e scris de Tudor Chirila (pe blogul lui), si rezuma cateva adevaruri bine exprimate! Asa ca il pun si eu pe-aici, poate cuiva o sa i se mai para interesant. Dati-mi de stire daca aveti pareri, opinii, comentarii..

“Femeile au nevoie de protectie, tandrete si p..a. Barbatii stiu asta dar sunt convinsi ca p..a le poate inlocui pe primele doua. Ei nu stiu ca p..a este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii. Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti, invingatori, virili si lipsiti de nuante.Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este: O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are p..a mai mare? Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient, invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire. Ce are cheliosul ala cu burta in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? O p..a mai mare?

Nu, frate, are mai multi bani! vine invariabil etrnul raspuns. Asa e, de multe ori,zicem si noi. Dar nu despre acele femei si barbati vorbim noi. Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat fizic, trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune. Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza este mereu prezent gata oricand sa intinda un brat nu foarte puternic dar mereu oportun.

Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea priveste absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la p..a care ii da fiori de multe ori pe saptamana – nu e de ajuns…El, tinar carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului.Ca doar depune toate eforturile.Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj.Vor ajunge in curand la munte.

Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice. Femeile au nevoie de protectie si tandrete. Femeile renunta cel mai usor la p..a. Barbatii renunta la tandrete si protectie.Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor .Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung cei intelepti si rabdatori.Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam Si zambeste ca in prima zi.E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului.Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac…Pe buza paharului este zahar… “

Copy-paste esuat

Hai ca nici cu copy paste nu mai merge! Am inceput sa scriu pe blog, sa povestesc despre ziua de azi, apoi am sters si am inceput sa scriu despre filmul vazut ieri seara (The way back),dar cum mi-au mai ramas inca 40 de minute de vazut (am adormit :|), nu cred ca sunt in masura sa fac o mini-recenzie. Asa ca am ajuns pe cateva site-uri cat de cat interesante, in incercarea de a fura ceva de pe-acolo. Nicio sansa, nu mi-a placut nimic! Asa ca dupa vreo doua texte sterse, revin la compozitie proprie :) Fac si eu ca atunci cand scriam ditamai e-mail-ul unei prietene bune, pentru a-i povesti de nu stiu ce tampenii (bineinteles importante pentru noi), si aporoape de final faceam ceva si din neatentie pierdeam textul. Asa ca rescriam e-mail-ul incepand cu "Ti-am povestit tot o data, s-a sters textul, nu mai am chef de scris, uite ce s-a intamplat:". Apoi urmau maxim doua propozitii (ceea ce inainte scrisesem in 10 paragrafe) si gata! :))

In concluzie: am fost in doua vizite scurte pe la niste rude, am fost la terasa de la Casa Vanatorului de prin Copou, am poftit la hamsii cu mujdei, dar mi-am pus pofta-n cui ca nu erau, am baut un suc, am fost in cateva magazine in cautare de paine si mici, si apoi home sweet home. Apropo.. sa ma duc sa intorc micii aia ca se ard :)) Mda... ideea era ca aveam un mare chef de un gratar si de stat pe o paturica la iarba, dar din diferite motive actiunea s-a amanat. Asa ca am dat iama in magazin si am zis macar mici sa facem.

Cata liniste e!!! Santierul e pustiu, macaralele stau cumintele, camioanele nu mai alearga pe strada! Wow.. i'm in heaven! Chiar ziceam sa mai escaladez zilele astea blocul si sa mai pozez un pic santierul. Sa pot pune apoi before & after. Deja de la geamul meu, cerul devine din ce in ce mai mic, si mie imi vine sa le pun niste bombe "inofensive" pe la temelia santierului! Poate ma salta mascatii din casa, pentru planuire de acte teroriste :)) Faza e ca nu am nimic cu proiectul asta, daca iese bine.. cu atat mai bine pentru oras, doar ma enerveaza faptul ca imi afecteaza mie cartierul (noroi, praaaaaaf, gropi, zgomot, mai putin spatiu)! Dar asta e.. momentan!

Laptopul meu e din ce in ce mai mult intr-o stare critica! Am probleme cu bateria, cu supra-incalzirea, cu cablul de alimentare si cu niste dungi albe care-mi apar pe ecran (dispar cand il misc un pic). Doar atat! :)) Trebuie neaparat dus la "doctor", ca abia are 2 anisori, si e laptop bun! Dar pana atunci e stresant ca e destul de dificil de utilizat..

In seara asta mi-am propus sa vad Just go with it si sper sa fie ok, sa nu-mi pierd doua ore degeaba. Oricum, stingerea se da mai devreme azi, ca din pacate maine din nou la munca. Si acum e destul de multa treaba, ca de o saptamana mai toate chestiile se amanau la modul "vorbim dupa Paste.. rezolvam atunci... facem dupa Paste..etc" Si cum suntem "dupa Paste" am o banuiala ca o sa ajung destul de obosita maine acasa :| Asta e.. o sa solicit un masaj si va fi ok :)

Prima zi de Paste

A trecut si ea, la fel de repede ca orice zi normala! Azi-noapte am fost la Inviere la biserica de langa mine, unde cu exceptia unor mici probleme cu sonorizarea, slujba si atmosfera a fost la fel de frumoasa ca in orice an. Ma mira insa oamenii care abia intra in curtea bisericii la 23:58 pentru ca la 00:02 sa fuga mancand pamantul spre case, cu o lumanare aprinsa! Nu o fac pe ipocrita, nici eu nu stau mult la slujba de Inviere, dar macar astept un pic sa se spuna "Hristos a inviat!". Ehh.. subiect greu asta cu biserica, religia si credinta, si nu e normal de fapt sa judecam, dar nu pot sa nu observ trendul anti-post, anti-spovedit, anti-biserica, anti-credinta... Sa fim cool..:))

Prima zi de Paste a fost... calduroasa! Am avut un fel de preview la ceea ce va urma in vara, cand hainele vor fi optionale :)) Asta pentru ca sarmalutele s-au incapatanat si au opus rezistenta, asa ca au trebuit torturate mai multe ore la foc mic, chiar si in aceasta dimineata! In consecinta, in casa era caldura mare, afara soare si cald, rezulta una bucata Mada lesinata de caldura! In rest.. somn pe la amiaza si o plimbarica prin oras + o inghetata delicioasa. Aaa.. si masa in familie!

Gata cu aberatiile, am vrut si eu sa consemnez constiincioasa prima zi de Paste.. :) Sper sa mi se aprobe cererea in seara asta, si sa vad si eu un film fain: The way back. Cronica.. sper ca maine (in cazul in care reusesc sa-l vad).

Ce se mai intampla

Hai c-am rezolvat si cu net-ul pe laptop, asa ca acum pot sa stau si eu cumintica in pat si sa scriu pe blog. Ca de pe telefon mai greu cu bloguitul (nici nu stiu daca pot) sau cu facebook-ul. Si-asa m-am incurcat in conturi, in mesaje si nu am mai pus eu pe Facebook poza cu sarmalele buclucase :))

Acum toata lumea se lauda: ce cozonaci frumosi am facut, ce oua rosii am vopsit, ce sarmalute delicioase am in cuptor! In plus, e partea cu urarile de Paste, care mai de care cu lumina, cu iepurasul.. toate transmise pana la urma dintr-o intentie frumoasa, dar transformate in ceva prea impersonal! Eu prefer fie sa pun mana pe telefon, sa sun persoana in cauza si sa-i urez in felul asta ceea ce vreau sa-i urez, fie scriu un mesaj frumos si la obiect, fara impopotonari inutile! Dar.. fiecare cu stilul lui!

Eu sunt ok si la capitolul cozonaci, oua sau sarmalute, asa ca acum ma gandesc la felul in care o sa imi petrec zilele de sarbatoare! Din pacate nu am apucat sa plec nicaieri, asa ca cel mai probabil in una dintre aceste doua zile (duminica sau luni) voi iesi la un gratar.. ca tot romanu'.. Sau o sa dorm mult, mult.. sa recuperez! Sau.. vad eu :)

Vine si 1 mai, si iar nu ajung la mare.. An de an imi propun, dar nu am reusit "performanta" decat o singura data (atunci cand a coincis si cu Pastele). Am fost la slujba de Inviere pe plaja si a fost foarteeee frumos! In noaptea asta, cel mai probabil o sa ajung pe la biserica de langa mine, si apoi o sa ma cert cu vantul sa ma lase in pace, sa ajung cu "lumina" acasa! :)

Mi-e somn si perna imi face cu ochiul... Hai ca ma duc sa o incalzesc 20 de minute, ca nu-mi permit mai mult :)

Va urez si eu "Paste fericit!" cu zile de odihna petrecute asa cum va doriti voi! Si sa va ganditi macar 5 minute la semnificatia sarbatorii!

Tocurile si tortura

Exerciţiu de echilibristică: pe tocuri de.. nu ştiu exact câţi centimetri (că nu mai am chef să mă duc acum să-mi măsor pantofii de la intrare), am balansat cu succes o sacoşă cu o varză murată (parfumată) de 3 kg şi ceva (mda... cererea de sarmale e mare), o sacoşă plină de verdeaţă, ouă, brânză şi vreo două reviste, plus o geantă pe umăr (ce depăşea ilegal limita maximă de kilograme permisă)! Circul Globus mă vrea :))

Mai pe scurt, că n-am chef prea mult de scris: tocurile sunt un instrument subtil de tortură a bietelor femei. Pe lângă "banalele" chestii de gen: smuls părul, machiaj zilnic, haine incomode dar sexy etc.. pentru a fi în "graţiile" masculilor (care oricum nu prea mai da doi bani pe tine după ceva timp.. şi nici tu pe el de altfel...), trebuie să te mai şi cocoti pe tocuri de n centimetri, pentru a putea avea picioare lungi, dar pline de varici în câţiva ani!

Separat de "discursul" de mai sus, eu ador tocurile, mi se par sexy şi feminine, dar unele chiar se încăpăţânează să-ţi facă varză picioarele! Şi-mi dau o stare de iritabilitate, de-mi vine să iau cărămida s-o arunc în prima căpăţână ivită la orizont! Uff.. da' războinică mai sunt şi eu :))

Toată ideea era că mă dor picioarele, şi am ieşit la "vânătoare" de masaj pentru tălpiţe :D