Decizii, ironie si altruism

Sunt cam in pana de episoade, pana incep noile sezoane la cele "n" seriale pe care le urmaresc! Asa ca am cautat ceva nou si interesant de umplut momentele in care vreau ca fantezia sa ia locul realului. Dupa vreo doua incercari nereusite, am gasit unul dragut "Being Erica", in care personajul principal e o tipa aflata cam intr-un punct "mort" al vietii ei, si ajunge sa se gandeasca la toate deciziile proaste si regretabile pe care le-a luat in trecut. Cum ii spune cineva: "suntem suma deciziilor noastre!". Cam asa e, dar se mai adauga si deciziile altor persoane care ne afecteaza viata, plus acea farama de (ne)noroc pe care o are oricine! M-a pus un pic pe ganduri si mi-am trecut rapid in minte deciziile luate! Nu sunt prea multe..mai mult am lasat pe altii sa decida in locul meu, sau am lasat lucrurile sa decurga in asa fel incat, intr-un final, nu mai aveam de ales, ci se impunea de la sine o anumita decizie. Si asta ca sa nu am apoi remuscari ca nu am ales eu bine! Sau sa nu fiu nevoita sa suport pe deplin consecintele. Nu regret insa, ci invat, si o sa fie din ce in ce mai bine!

E ironic totusi Doamne-Doamne, ca avem o mie de indoieli, incertitudini, lacune de cunostinte si experienta, plus ceva complexe, atunci cand am putea face totul, cand aratam poate cel mai bine..cand am fi putut mult mai mult exploata fiecare moment (in tinerete). Iar cand in sfarsit acumulam tot ce ne trebuie pentru o viata implinita, nu mai suntem poate capabili, nu ne mai simtim in stare, nu mai avem cum... E ca si cand ni se da initial un set de instrumente cu care am putea sa realizam atatea, si nu stim sa le folosim, iar cand in sfarsit invatam, nu mai sunt valabile instrumentele! Cam ironic, nu?! Si mai ironic e ca persoanele care vor sa ii invete pe ceilalti cum sa le foloseasca atunci cand pot, sunt repeziti si pusi la zid!

Wow..acum realizez...liniste! Pe santier (Palas)..e liniste! Chiar daca e 2.30 dimineata, de obicei mai zbarnaia ceva, dar acum e liniste... Pai stiu oamenii ca scriu eu pe blog :)) Enjoy the silence, cum ar spune Depeche Mode! Ma gandeam eu asa...nu sunt chiar altruista! Adica, in mod normal da, nu astept sa mi se returneze gesturile frumoase pe care le fac, dar cu anumite persoane nu! Ideea e cam asa: mi-e drag tare sa fac mici surprize si gesturi frumoase si spontane unei persoane dragi. Si e bucuria mea! Dar la un moment dat, incep sa ma astept sa fiu rasplatita macar un pic si eu prin aceleasi gesturi. Sau devine atat de normal sa fii rasfatat, incat nu realizezi ca e o situatie aparte si nu mai apreciezi just?! Si aici intervine si dilema mea: sa nu mai fac (dar aici sufar si eu, ca mie imi place sa fiu asa), sa nu mai pretind reciprocitate (dar apoi simt ca eu dau prea mult si primesc prea putin) sau sa imi cobor eu asteptarile? Nu stiu...

Coelho si Snoop Dogg

Am intrat pe pagina de Twitter a celebrului scriitor Paulo Coelho (da, da...are si el, cu toate ca eu credeam ca se ocupa doar cu romanele, am aflat ca ii plac si propozitiile scurte!) si am fost curioasa sa vad pe cine "urmareste" domnia sa. Ce curiozitate stupida! Pe Snoop Dogg, bineinteles!!! :))

Make me

Winnie e "complex"

O vizita obisnuita la Carrefour... Gandindu-ma ca i-am promis nepotelului o surpriza atunci cand voi ajunge acasa, m-am hotarat sa ii cumpar revista "Winnie Ursuletul", una dintre preferatele lui (pe langa "Thomas" si "Cars"). Revista e ilustrata frumos, are trei povestioare cu subiect dragut, si cateva joculete. Cum ar zice site-ul editurii: "Adresandu-se copiilor de 2 - 6 ani, revista cuprinde povesti amuzante cu Winnie si prietenii lui, jocuri grozave, lucruri practice si cele mai interesante articole despre natura. Afla si tu!"

Dupa ce ii daruiam revista, nu scapam pana nu ii citeam macar una dintre cele trei povestioare. La fel si acum, dar de data asta am primit o lectie de limbaj adecvat copiilor cu varste cuprinse intre 2 si 6 ani! Sa citez cateva fragmente din povestioarele revistei:

• "Grohi urzi un plan pentru a le inocula prietenilor sai ideea...."
• "Cu totii ramasesera interzisi cand se convinsesera..."
• "Ruf a pictat motive verzi inauntrul cercului..."
• Si cuvinte de genul: "stupoare", "varianta plauzibila", "indeletnicire pretentioasa", "ananghie".

Mi se pare mie, sau e un pic cam pretentios limbajul pentru un pustiulica de patru ani?! Eu caut instant sinonime, pentru cursivitatea povestii, iar cand mai citesc exact cuvintele tiparite, ii explic semnificatia lor. Cu toate astea, mie mi s-ar parea mai normal, ca limbajul sa fie adaptat varstei careia i se adreseaza! Normal ca micutii trebuie sa isi imbogateasca constant bagajul de cuvinte, dar unele parca nu prea isi au rostul! Si nu spun ca ar trebui scris in propozitii de maximum trei cuvinte, si cu o exprimare de copil de 2 ani, dar poate ar trebui sa fie un pic mai atenti! Si revista aceasta este printre cele "bune", nu vreti sa stiti in ce hal se scriu povestile in altele!!!

Mixed feelings

E dimineata si caut cu ochi somnorosi lumina soarelui. E lumina ce imi inspira o zi "cu chef". De cateva zile intuiesc de dimineata, printre jaluzele, cerul mohorat de inceput de toamna. Imi vine sa raman in pat, sa trag patura mai bine pe mine, si sa astept soarele... Mai apare uneori pe la amiaza, dar e fugarit repede de ploaie si rafale de vant. Dar o sa mai vina, nu la fel de puternic si impunator ca in anotimpul ce s-a terminat, ci mai dulce si filtrat de frunzele galbui. Si abia astept, caci ador lumina soarelui toamna!

Intre timp ma bucur de nucile "noi", pentru care am o adevarata pasiune, si de struguri:) Si tot stau cu ochii la meteo, sperand sa prind un weekend cu soare, pentru un picnic in familie. E ramas restant de acum un an... Mie toamna imi da sentimentul de nesiguranta. Absolut in fiecare an am senzatia ca trebuie sa le adun pe toate in jurul meu, ca sa fie totul bine. Si sa am si pe cineva alaturi de care sa stau, si un pat si o paturica sub care sa ma ghemuiesc. Parca vine ceva de temut, si eu trebuie sa ma feresc si sa ma pun la adapost. Seamana cu un instinct ramas din vechi timpuri, menit sa ne ajute sa trecem iarna cu bine.

Uneori ma simt vesela si cat de cat optimista, alteori plina de furie si nervi justificabili. Oare Distonocalmul ajuta? :)) Glumesc! Se rezolva cu alcool si "iarba", nu? :)) Of....trebuie sa ma pun pe treaba, cam in toate domeniile, si sa mai fac si un plan de "supravietuire'' in jungla asta numita viata. Dar e bun...e inceput de toamna si lumea incepe din nou sa munceasca mai cu spor. Asa ca poate-mi iese si mie smecheria, nu?

Emotions

Un montaj de clipuri cu soldati reintorsi acasa, luandu-i prin surprindere pe cei dragi! Cred ca nu as mai dormi o noapte linistita, sa stiu ca iubitul meu sau ca fiul meu este plecat intr-o asemenea misiune! Nu vreau sa stiu ce e in sufletul celor ramasi acasa, atunci cand le suna telefonul, sau cand vad un strain ca le bate la usa! Luati-va un servetel si urmariti clipul :)

Adunate

Asa..deeeci...voiam sa mai scriu ceva pe blog! De vreo trei zile mi se tot invart prin minte vreo cateva subiecte, pe care ma gandeam sa le tratez si pe blog. Nimic concretizat insa, din frica de a nu le aborda superficial si incomplet, asa ca mai aman, ca si asa acasa e galagie si cam greu sa am o continuitate in o activitate (nu ca as avea eu prea multe activitati)! Mi-am gasit un locusor in bucatarie (sunt happy ca noaptea e doar al meu :)) ) si visez la intimitatea mea pierduta temporar. Nu am pretentii de liniste sau singuratate, si ma bucur ca suntem zilele astea cu totii, dar am nevoie sa am eu macar un coltisor in care sa ma retrag, unde sa nu ma deranjeze nimeni! Bun...si acolo cred ca m-ar gasi David (nepotelul) si m-ar lua la joaca :)

Azi am gasit un melc...adica mama mea, in timp ce curata prunele primite de pe la tara de la cineva. Erau doi de fapt...unul era deja intr-un "loc mai bun"...:( Pe cel in viata si foarte vioi, l-am asezat pe o farfurie pe care am adunat repede niste frunze de salata (sa pape si el mititelul) si m-am asezat cu David in fata farfuriei si ne-am holbat la ea vreo juma' de ora :)) Eram tare entuziasmati :) Am "gugalit" apoi despre cresterea melcilor, ce sa le dau de papa...etc. Dar am primit doar rezultate de genul "melci pane", "melc in usturoi"...si m-am convins ca lu' nenea Google nu-i plac melcii decat ca papaica. Huoooo Googale!!! Asa ca m-am decis sa ma ocup de cresterea lui dupa instincte ancestrale :)) Aceleasi discutii ca si atunci cand eram mica :)) "Du-l mama afara! Ca ii este mai bine!" Replici de-ale mamei mele, a carei dorinta este evacuarea melcusorului din sufragerie! Ce blasfemie!!! Unde i-ar fi mai bine melcusorului decat langa mine?! Ce daca iepurasii au adormit pe veci acum cativa ani...?! Sau cine mai stie de pestisorii ajunsi cu burtica in sus.....?! Eu am avut grija de ei...pe cuvant de iubitoare de animale!!! Si melcusorul va fi ok, sa nu trimiteti Protectia Animalelor la mine, ca e inutil!

Maine ma duc la o nunta. Se marita vara-mea. Eu ma duc doar la cununia civila si la cea religioasa, urmand ca distractia sa o "indure" sora-mea cu sotiorul! Nu-i bai...la cate nunti am dansat pana acum...ma pot retrage in glorie :)) Nunta unei persoane din familie...adica o sa fie prezente rude...adica o sa aud iar discul cam stricat "Dar tu cand te mariti?!" "Cand dansam la nunta ta?" Aaaaaa...pe 30 februarie :)) Asa am fost invatata sa zic :))

Partea ok e ca rudele mele nu prea realizeaza ca am vreo 26 de ani (fiind aproximativ cea mai mica dintre verisori), pentru ca mereu ma intreaba "Eiii...si scoala ai terminat-o?". Pai cam da...au trecut vreo 2 ani de cand am terminat masterul :)) Dar tot ma vor maritata...sa ma prosteasca si pe mine! Au uitat ce bine e "ne-", sau le e ciuda :P

Insa pe la nunti ma inunda lacrimile la "Ia-ti mireasa ziua buna!", la "Fetele lu' tata" si la cununia religioasa! Asta e...ma apuca fiorii si sentimentalismele si bocesc! Mai pe sest sa nu creada lumea ca-s asa sufletel gingas :) (nu ca nu sunt, dar nu tre' sa stie toti nu? apropo...shhhhh!). In fine...voie buna sa fie si sa ma simt eu bine :))

Fun time (pictures)

sursa

Momente

Aveam 8 sau 9 ani si ma mutasem temporar in prima banca de la perete. Era pauza si toti copii alergau prin fata clasei, chiar si C, un pusti dragut de care mai toate fetele erau "indragostite". L-am privit si am inchis ochii sa memorez momentul, sa-i memorez imaginea. Si acum pot vedea aceeasi "poza": un chip vesel si un pulover impletit, verde cu albastru. Un moment...

Viata este plina de momente: importante sau insignifiante, frumoase sau urate, vesele sau triste, momente de mare concentrare sau de atentie... Memoria ma ajuta, si pot "vedea" clar cam tot ce m-a marcat de-a lungul vietii, sau din contra, ceea ce poate ar fi trebuit sa uit. Momentul vestii unei morti, in care ramai paralizat si nauc pentru cateva secunde..... un sarut furat, plin de placere, vinovatie si speranta.... o ploaie calda de vara.... o imbratisare... o cearta plina de jigniri usturatoare... o tacere apasatoare...

Toate sunt franturi de viata, un puzzle aproape rezolvat, dar inca incomplet, ale carei piese sunt ordonate cronologic, si totusi ti se amesteca in minte si in suflet fara oprire. Atunci, in acea secunda, in acel moment...daca ai fi facut un alt gest, o alta miscare, daca ai fi spus altceva, cu un alt ton, cu o alta expresie a chipului ...poate totul ar fost diferit! Un moment de neatentie e suficient pentru a intelege instantaneu, durerosul sens al cuvantului "regret"!

Momente...

Generatia pierduta

Un palindrom este un sir de caractere (de obicei cuvinte, fraze sau numere) care citit de la stanga la dreapta sau de la dreapta la stanga, ramane neschimbat. Exemplu: "Ele fac cafele".

Dar in cazul acesta, in clipul de mai jos, ceea ce la inceput pare a fi un monolog pesimist la adresa viitorului american, cand este citit de la coada la cap, devine un cu totul alt text, cu un inteles diametral opus. Poemul este scris de Jonathan Reed, student la Columbia College din Chicago, iar cinismul lui satiric a strans peste 14 milioane de vizualizari pe Youtube.