Mixed feelings

E dimineata si caut cu ochi somnorosi lumina soarelui. E lumina ce imi inspira o zi "cu chef". De cateva zile intuiesc de dimineata, printre jaluzele, cerul mohorat de inceput de toamna. Imi vine sa raman in pat, sa trag patura mai bine pe mine, si sa astept soarele... Mai apare uneori pe la amiaza, dar e fugarit repede de ploaie si rafale de vant. Dar o sa mai vina, nu la fel de puternic si impunator ca in anotimpul ce s-a terminat, ci mai dulce si filtrat de frunzele galbui. Si abia astept, caci ador lumina soarelui toamna!

Intre timp ma bucur de nucile "noi", pentru care am o adevarata pasiune, si de struguri:) Si tot stau cu ochii la meteo, sperand sa prind un weekend cu soare, pentru un picnic in familie. E ramas restant de acum un an... Mie toamna imi da sentimentul de nesiguranta. Absolut in fiecare an am senzatia ca trebuie sa le adun pe toate in jurul meu, ca sa fie totul bine. Si sa am si pe cineva alaturi de care sa stau, si un pat si o paturica sub care sa ma ghemuiesc. Parca vine ceva de temut, si eu trebuie sa ma feresc si sa ma pun la adapost. Seamana cu un instinct ramas din vechi timpuri, menit sa ne ajute sa trecem iarna cu bine.

Uneori ma simt vesela si cat de cat optimista, alteori plina de furie si nervi justificabili. Oare Distonocalmul ajuta? :)) Glumesc! Se rezolva cu alcool si "iarba", nu? :)) Of....trebuie sa ma pun pe treaba, cam in toate domeniile, si sa mai fac si un plan de "supravietuire'' in jungla asta numita viata. Dar e bun...e inceput de toamna si lumea incepe din nou sa munceasca mai cu spor. Asa ca poate-mi iese si mie smecheria, nu?