Ganduri à la Xena

M-am trezit de dimineata, cu aproape 20 de minute inainte de ora "regulamentara", cu nervi si nu de bunavoie! Am deschis laptopul si am zis sa arunc vreo 3 cuvinte pe blog, macar sa imi schimb dispozitia. Nici nu am terminat de scris o propozitie, ca laptopul mi-a fost inchis fortat (dar din greseala). Alti nervi, insa deja incepea sa ma constranga timpul, asa ca am abandonat ideea si am pus mana pe rimel si ruj, cu gandul la ziua minunata ce mi se asternea in fata. Minunata n-a fost, ci chiar destul de banala, dar presarata cu portii nesanatoase de nervi, canalizati catre cativa oameni cu care nu am nimic de impartit, pe care chiar ii simpatizez uneori, dar a caror moaca imi venea sa o trantesc cu pofta de prima usa, masa.. etc intalnita. Inca imi mai vine in minte zambetul (cel mai probabil bine intentionat) al unui amic/amice, iar eu desfasor in imaginatia mea bogata doar scene demne de cel mai iscusit film cu Jackie Chan!

Eu am o curiozitate! Voi inca mai pupati in fund nu stiu ce persoana din anturaj, sau incercati sa fiti simpatici numai pentru ca asa "e frumos"?! Eu m-am saturat de sportul asta! Am impartit si eu doza de ranjete false pana acum, si probabil ca inca o voi mai face, dar cu siguranta intr-o masura din ce in ce mai mica! Nu sunt si nu am de gand sa fiu nesuferita, sau antipatica, dar daca intr-o zi nu am chef de moaca, de aberatiile si de comportamentul cuiva, cu siguranta ma voi retrage in "banca mea", fara a ma mai simti obligata sa ma comport "frumos" si sa particip la discutii!

Partea interesanta vine atunci cand trebuie sa te integrezi intr-un grup nou sau relativ nou, unde trebuie sa scoti din buzunar "sincere" aprobari de genul "da, fata, ai dreptate!", sau sa te hahai la glume porcoase/nesarate ale gagiilor cool din grup! Sa te integrezi in turma, asta e scopul suprem! Inca ne comportam ca in curtea scolii, dinamica grupurilor e ramasa nealterata, doar varsta din buletin a participantilor creste obscen, spre rusinea celor care inca au ramasi prinsi in bucla timpului!

O surpriza azi?

Si-asa e vreme ploioasa si de stat in casa! Un ou Kinder cu surprize, azi? :))

Portia de "wow!" pe azi

• Pe Elton John il cheama de fapt Reginald Kenneth Dwight! Huh?!
• Un pictor care lucreaza tablourile in lipici (foarte fain):
• Un clip la care efectiv am ramas cu gura cascata! Doi oameni care danseaza tango, intr-un stil atipic, pe verticala, dar absolut superb!!!
• Tricouri re-create la minut! Cu aerisire (ca si-asa e canicula) si modele foarte interesante

[surse: aici si pe-aici]

Managementul furiei

Ma invaluie, ma sufoca si ma face sa imi doresc sa sparg si sa arunc tot ce vad in cale. Nu fac asta, cel mult mai trantesc cate ceva sau vorbesc pe un ton care nu se incadreaza intre limitele fonice normale! Ocazional, in situatiile in care furia este insotita si de indignare, ma mai ia si un tremur.. nervos :)) Sincer.. cred ca as avea nevoie de un curs de anger management, ca vad ca incepe sa ma deranjeze cand ia controlul si simt ca-mi vine sa ma urc pe pereti!

Yoga.. meditatie.. sau sa ma duc pe coclauri. Asa imi vine, sa-mi iau lumea "in cap" si sa ma duc cat mai departe, cu cat mai putin contact cu cei cunoscuti. Dar nu prea se poate sa-mi traiesc viata asa, iar o metoda de a ma calma in momente de genul asta, trebuie sa gasesc. Alcool si tigari, pare a fi o combinatie reusita :)) Insa cred ca e cam aglomerat acum la Alcoolici anonimi, si cum e si foarte cald afara, nu ma risc! Droguri.. de-alea usoare, as pufai, dar nu vreau sa fur din iarba adolescentilor, ei au mai multa nevoie decat mine, la ce perioada traverseaza! Box, karate.. mi-e ca ajung dupa aceea la Pro TV. Xanax.. imi face cu ochiul, dar nu prea am chef sa ajung o legumica. In fine, ati prins ideea, nu prea stiu ce sa fac! Mai ales cand dai de un conflict in care efectiv ramai stupefiat de ce poate gandi/face/spune cealalta persoana!

"Inspira, expira, inspira, expira.." si vizualizeaza cum valurile.. bla bla bla... Prostii!

Blogmeet #33 la pizzeria Mamma Mia

Uraaa... blogmeet! Si nu oriunde, ci la pizzeria Mamma Mia (Iasi)! Pentru mine asta inseamna pizza delicioasa, si nu spun asa doar pentru ca ne-au fost gazde generoase (au facut cinste cu pizza si bautura), ci pentru ca de o bucata buna de timp, acolo aleg mereu sa mananc o pizza buna, sau la ei sun cand vreau sa o savurez acasa! Lui Maku trebuie sa ii multumim pentru organizare, deoarece el a fost cel care a strigat prezenta la acest blogmeet!

Intalnirea a avut loc aseara, beneficiind de prezenta a peste 25 de bloggeri, care mai de care mai draguti si vorbareti :) Pentru mine e a treia editie pe care o "bifez", si cu fiecare intalnire imi face si mai mare placere sa ii revad! Un mic rezumat: pizza buna, bere rece, discutii interesante si un nou proiect marca inOras.ro propus de Monoranu, ale carui detalii le voi povesti cu alta ocazie (implica si o competitie sportiva intre bloggeri :D).

Lume multa + miez de vara = caldura mare, mon cher.... asa ca blogmeet-ul nu a tinut 3 zile si 3 nopti ca in poveste, ci vreo 3 ore, dupa care fiecare a fost liber de contract sa-si petreaca vinerea seara dupa chef si inspiratie. Cei care au fost prezenti: Radu, Marius, Paul, Matei, Corneliu, Roxana, Vali, Iulia, Alexandra, Pavel, Etienne, Iustinian, Andrei, Acsel, Adrian, Somnulescu, Silviu, Taradaciuc, Noir, Viorel, Zaza. Hmm.. nu-mi ies bloggerii la numar :)) Ma mai informez si revin cu un update :)

In concluzie, multumim gazdei si celui cu initiativa, si la mai multe evenimente de gen!

P.S. gluma serii - noi catre ospatar, la intrare: "Buna seara, noi suntem bloggeri!", la care raspunsul a venit prompt: "Asa, si?!" =))

[sursa foto]

Not funny

De vreo doua zile tot spun ca vreau sa mai pun ceva blog, ceva amuzant, sa mai echilibrez un pic atmosfera, in urma ultimului articol mai serios si trist! Si am tot cautat.. ceva funny, ceva de la care sa rad cu pofta si sa il pot impartasi cu voi. Si am aflat ca nu mi se mai par foarte multe lucruri amuzante in ultima vreme, ca multe mi se par stupide si fara niciun sens, mi se par rasuflate si fara macar o urma de umor, dar cu o doza mare de idiotenie!

Asa ca am revenit pe blog, dezamagita, sa va spun ca nu-s un explorator bun.. Nu am gasit "comoara" care sa ma faca sa rad cu lacrimi. De fapt, nu am mai gasit de mult asa ceva, drept urmare, daca v-a facut ceva in ultima vreme sa radeti cu pofta, va rog sa-mi spuneti si mie, si sa-mi lasati un comentariu cu bancul respectiv sau link. O sa va multumesc cu zambete :)

Divortul - un rau necesar!

Acum e acea etapa a vietii cand majoritatea prietenilor mei, fie au relatii serioase (sau isi cam doresc asta), fie s-au casatorit deja (sau isi doresc asta). Cu etapa denumita "divort", din fericire, nu m-am intersectat nici macar in experientele celor apropiati mie (cu mici exceptii). Una dintre exceptii o face o prietena care e in plin demers judecatoresc, si am ocazia sa ii fiu cat de cat alaturi, in toate fazele: incepand de la exasperare, sentimentul de "nu mai pot sta in relatia asta, simt ca inebunesc", decizia divortului, instiintarea sotului, a rudelor apropiate, contactarea avocatului, stabilirea termenului, cautarea unui alt apartament, ignoratul sau certurile (dupa dispozitie) cu partenerul etc..

Vad ca ii este greu, ca simte si o afecteaza toate privirile rautaciose, si comentariile acuzatoare ale cunostintelor, dar e hotarata si e convinsa ca ceea ce face e bine! E intr-o perioada in care sufera, dar e mai bine sa fii asa o perioada determinata, si nu o viata intreaga, langa un om sucit! Plus copiii.. Exista, si complica si mai mult ecuatia lor, dar dupa ce te lupti cativa ani pentru relatia si fericirea ta, si vezi ca te lupti singura si omul de langa tine pare orb si surd, ajungi la decizia asta, fara regrete! Si apropo de divorturi, am citit un articol al unei femei in cunostinta de cauza, si mi-a placut! Drept urmare dau copy, si apoi paste, mentionez frumusel sursa, si va las sa cititi linistiti, cu urarea de a nu ajunge niciodata in situatia asta! De aceea da, e bine sa fii exigent atunci cand vrei sa iti gasesti omul cu care vei sta o viata intreaga, e absolut indicat sa te gandesti de n'spe mii de ori si sa incerci sa cunosti cat mai bine persoana care va fi parintele copilului tau, si totodata sa iti evaluezi extrem de bine capacitatea de a tolera si de a accepta ceea ce tu percepi a fi defectele partenerului tau!!!!

Divorţez deci… rezist

În decurs de-o oră m-au sunat trei prietene să îmi spună că divorţează. Prima după 13 ani de căsătorie, doi copii adolescenţi, un căsoi cu două etaje, o afacere de succes. Vrea să divorţeze fiindcă bărbatul i s-a încurcat cu una dintre angajate care are jumătate din studiile prietenei mele. Dar şi vârsta la jumătate.

A doua prietenă este căsătorită de 11 ani. Câştigă de cinci ori cât soţul ei, e pe poziţia trei într-o multinaţională şi vrea să divorţeze fiindcă în ciuda calificărilor, a studiilor şi a erudiţiei ei, soţul nu o respectă. O umileşte în faţa copilului, îi vorbeşte urât. O înjură. O tratează ca şi când ar fi servitoarea în casă. Am uitat să menţionez că soţul se mândreşte cu terminarea liceului, nicio limbă străină vorbită, nicio perspectivă pe termen scurt, mediu, lung sau extra-lung.

A treia e căsătorită de curând, de curând mămică şi a avut ocazia să cunoască o faţă a soţului pe care nu o bănuia. Româneşte spus, omul e bădăran, misogin şi paradoxal sau nu, fără serviciu. Şi cu toate că prietena mea munceşte 12 ore pe zi la serviciu şi restul acasa îmi spune că nu aude din partea lui nici măcar o vorbă bună. În schimb multe reproşuri.

Uneia dintre ele i-am spus să nu divorţeze. Celorlate două însa le-am spus să fugă cât văd cu ochii. Vă las pe voi să deduceţi singuri cui ce i-am spus. Acum am să vă spun doar că eu nu sunt pentru divorţuri. Şi eu sunt divorţată şi vă spun că nu e o fericire. Foarte puţine femei reuşesc să-şi păstreze echilibrul după divorţ. Mai ales dacă tu ai fost cea părăsită, cum e şi cazul meu, îţi ia foarte mult timp să accepţi că după 11 ani de căsnicie şi doi copii bărbatul tău îţi întoarce spatele. Te simţi nedemn. Te gândeşti ce mai mult ai putea oferi unui om decât iubirea ta, atenţia ta şi copiii pe care să-i faci. Dintre toţi oamenii pământului să-i faci cu el şi nu cu altcineva. Fiindcă tu alegi aşa.

Mie mi-a luat cam 3 ani să-mi revin. Trei ani în care a trebuit să mă reconstruiesc cărămidă cu cărămidă. Ani în care mi-am adus aminte ce muzică îmi place, ce haine vreau să îmbrac, ce obiceiuri am, cine îmi sunt prietenii. Tot ce ai construit cu greu în doi se năruieşte şi trebuie să te recompui pe tine. Dar ca să poţi face asta trebuie să pui la temelie respectul de sine pe care, cumva, soţul l-a luat cu el la divorţ în ciuda faptului că nici un tribunal din lume nu i l-a dat lui.

Nu doar din acest motiv nu sunt pentru divorţ. Nu sunt pentru divorţ fiindcă înseamnă să cedezi uşor, să te întorci pe călcâie şi să pleci. În general bărbaţii la câţiva ani după divorţ îşi cam uită copiii. Îi văd din ce în ce mai rar, uită de multe ori să dea banii. Sigur, sunt şi excepţii, bravo lor! Aşa că vrând-nevrând copiii sunt privaţi de prezenţa tatălui. Ca femeie nu ţi-e uşor să aduci pe cineva în casă sau să te vezi cu cineva dacă ai tăi copii nu-l aprobă pe acel cineva. Puţine femei suportă ca un barbat străin să le facă observaţii copiiilor lor. Şi uite aşa copiii cresc fără un model masculin. Ceea ce nu e bine.

Deci nu sunt pentru divorţ. Cred că e normal ca într-o viaţă să existe tensiuni, păreri contrarii, frecuşuri. Chiar cred că e normal ca din când în când fiecare să se mai uite peste gard şi să poftească la vecina. Dar nu cred că se mai poate face ceva atunci când nu-l mai respecţi pe celălalt. Atunci când nu mai eşti capabil să-i vezi calităţile. Atunci când nu-l mai admiri. Atunci când ai senzaţia că îl duci în spate iar când e rândul tău să primeşti un pahar cu apă, ia-l de unde nu-i!

Dacă în drum spre casă te rogi să nu fie acasă. Dacă ţi-e groază când vine weekendul. Dacă ţi-e frică să deschizi gura fiindcă nu ai habar ce reacţie ar putea avea celălalt. Dacă orice discuţie se transformă în ceartă. Ce rost mai are? Dar repet, să nu-şi imagineze nimeni că după un divorţ curge lapte şi miere. Eşti liniştită, calmă, îţi creşti copiii cum crezi de cuviinţă, te zbaţi de zece ori mai mult, fiecare decizie e a ta. Te bucuri singur, te întristezi singur. Nu e pentru toată lumea… Cât despre un al doilea mariaj… în alt articol. Gândiţi-vă bine! de Ivona Boitan

[sursa]

Still

Caine lesinat

Ok.. deci in halul asta eu nu am mai vazut! =)) Caine care lesina, doborat fiind de "parfumul" stapanului sau! Mi-e mila de bietul patruped! Apaaaaa, sapuuuun.... extrem de necesare zilele astea!

Casatoria - ep 1: cererea si un pic dupa

El si cu ea s-au vazut, s-au placut, ce ramane de facut? Sa le spunem, absolut aleatoriu: Gigel si Mioara. Pai, in cea mai mare majoritate a cazurilor, dupa o anumita perioada (absolut nedeterminabila: variaza de la 2 luni la "n" ani), Gigel se uita la Mioara si-si da seama ca i-ar trebui in permanenta o menajera/companie/ospatar/sex unlimited/partener de reproducere/doica, asa ca se gandeste sa o angajeze cu norma intreaga! Mioarei ii trebuie si ei unu' langa ea, sa nu o mai bata la cap matusa Frasana: "Si tu cand te mariti draga!?!?!!!!", sa faca si ea un mostenitor imperiului din care provine, sa aiba cine sa-i schimbe becul, sa fie cineva care sa o faca sa se simta "femeie" (adica sa-i dea sa calce/spele/gateasca), unu' care sa-i reproseze ca vorbeste mult, care s-o ignore de cele mai multe ori, unu' care sa o antreneze pentru rolul de mama, prin comportamentul lui de baietel lenes si rasfat, eventual s-o mai si jigneasca din cand in cand.. pentru a o aduce cu picioarele pe pamant! Si se uita la Gigel, si realizeaza ca ar fi un candidat decent.

Gigel pune mana pe un inel de la magazinul din colt, si dupa ce face dus (moment festiv!) se duce la Mioara si ii zice semi-emotionat si cu un ochi la meci: "Mioaro, e timpul sa ne luam!" (fara genunchi jos, fara alte scenarii romantice). Ea lesina, el ii trage doua palme (ii place senzatia, si isi promite sa repete gestul), Mioara isi revine, plange juma' de ora, vorbeste la telefon doua ore si cauta apoi pe net rochii de mireasa 4 ore. Intre timp, Gigel e fericit ca ea tace si nu-i mai face observatii de genul "spala vasele/du gunoiul/strange-ti hainele", si se poate relaxa in liniste facand ce stie el mai bine, adica nimic.. ori poate iesi la bere cu baietii.

"Baietii" afla de iminenta casatorie de la Gigel, care le-a comunicat asta pe un ton sec si neutru, si urmeaza 3 ore de bascalie pe seama lui Gigel "ha, ha.. game over coaie", "si tu frateeeee?!", "ba, da-i lasat-o gravida?", "inca unu' care s-a nenorocit!".. Mioara convoaca si ea reuniune de gasca, pentru a impresiona sufletele sensibile de domnisoare vesele, cu inelul primit. Ea le anunta madra, ca si cum ar fi realizarea vietii.... Fetele se bat pe titlul de don'shoara de onare, si-si promit dusmanie eterna, daca nu primesc ele buchetul! Toata lumea, fara exceptie (si din partea lui Gigel, si din partea Mioarei) incep sa-si faca griji pentru gaura uriasa din buget, ce le va afecta finantele! Care mai de care incepe strategic sa vina cu povesti induiosatoare de genul: "ce greu mi-e in ultima vreme!!", pentru a-si justifica suma mica lasata la nunta.

Inainte de nunta, deh... perioada stresanta, Gigel si Mioara isi mananca ficatii! El se gandeste "Ce biiiiip mi-o fi trebuit mie insuratoare!", ea boceste si suspina: "Nu-l mai vreau pe boul asta, dar invitatiile sunt date, rochia e luata.. asa ca tre' sa tac si sa suport!". Ea se ocupa de tot, el tace si ingana un "ihi", "mda" sau "nu". Nu se implica in nimic, nu pare a fi interesat mai e nimic, decat sa fie destul vin si bere la nunta.. sa nu se faca de rusine fata de baieti. Mioara ar vrea si ea ceva romantism din partea lui, o declaratie de iubire.. ceva, dar Gigel se fofileaza.. ca-i barbat, ca nu le are el cu de-astea, ca nu se exprima bine, ca i se par prea siropoase si false!

La nunta, ea ii cauta emotionata privirea, gandindu-se ca macar in ziua nuntii o fi si el mai atent si "afectat" , dar Gigel indura cu greu zambetele pe care trebuie sa le ofere fotografului, si simte neincetat un sentiment de revolta ori de cate ori pozarul le cere sa stea in pozitii si ipostaze dragastoase sau romantice! Ce?! Sa se expuna el asa lumii? Nici acasa intre 4 ochi nu o face! Lui Gigel ii este mult mai usor sa se concetreze asupra tatelor domnisoarelor de onoare, si chiar a mai vazut vreo doua bunaciuni printre invitate! Mioara vrea sa danseze, ca doar e nunta ei, dar el se rasteste la ea ca-i rupt de oboseala, si se planteaza pe terasa cu cativa prieteni. Nunta se termina, la final Gigel si Mioara se mai pupa o data demonstrativ, cand aduc ospatarii tortul, apoi fug extenuati in pat. De a doua zi.. le incepe cariera glorioasa de sot si sotie! Condoleante!

P.S. Prea cruda realitatea uneori? :)) Mda.. azi am "livrat" versiunea acida, next time.. mai vad eu :P

Sufletel

De cand ma stiu, mi-au placut animalutele de companie, si tare mult mi-as fi dorit sa am in casa un catelus sau o pisica, insa ai mei erau foarte seriosi atunci cand imi spuneau "animalele stau doar la curte, nu au ce cauta in casa!". Asa ca a trebuit sa ma multumesc ocazional cu cate un puisor de gaina, sau de rautusca, acestia fiind niste musafiri popositi temporar in casa noastra, direct de la Tombola animalelor (care se desfasura la Sala Sporturilor, pentru cine isi mai aminteste... de acum multi ani), in drumul lor spre curtea bunicii.

Tentative de a aduce ilegal animalute in casa am mai avut, si pentru ca eram micuta si nu stiam de existenta unui petshop prin oras, fugaream orice sufletel de vrabie pentru a-l aduce, (chipurile pentru recuperare) in casa :)) Nu mi-a mers! Am mai avut si un iepuras de camp, pe nume Iliuţă , adus de tatal meu de la tara, care a disparut subit din casa, dupa o saptamana si ceva, cu pretextul ca "ii era mai bine in natura!". Ceeeee? Pai si eu ce ma fac fara Iliuţă al meu? Am facut bine, pentru ca urmatorii co-locatari au fost doi pestisori: Auraş si Bruno, dragalasi dar cam tacuti :P Nu a fost un happy end, pentru ca din cauze necunoscute mie, cei doi au hotarat sa se intoarca cu burtica in sus si sa pluteasca in deriva :(

Insa cel mai mult mi-as fi dorit un catelus! Am gasit un puiut abandonat prin spatele blocului (semana cu un caine lup), dar nestiind cum sa aduc in acea seara subiectul in discutie, am rugat o prietena buna sa il tina la ea peste noapte, ca a doua zi dimineata sa incerc sa il induplec pe tatal meu. I-am cumparat chiar si niste mancare pentru caini, sa fiu sigura ca e totul ok. Insa nu a fost! Pentru ca bietul catel a scheunat toata noaptea, spre exasperarea mamei prietenei mele, care pe la 5 dimineata a sunat suparata la mine la usa sa-mi returneze cainele. Normal ca subiectul a fost repede clasat in categoria "scapa de el!", spre marea mea dezamagire. Degeaba i-am explicat ca e un catelus adorabil si cuminte, si ca nici macar puricii nu vor fi o problema, caci eu deja ma interesasem si ii si luasem un plic cu Frontline (solutie de tratament impotriva puricilor). Discursul meu nu a avut efectul scontat, asa ca micul patruped a fost trimis in exil!

Acum stiu ca e o responsabilitate destul de mare grija pentru un animal de companie. Asta pentru ca nu imi doresc sa chinui niciun sufletel, asa ca momentan, din ratiuni practice, am pus pe hold acesta idee, dar asta nu ma opreste sa hranesc mai toti cainii intalniti pe strada :)

Facebook you vs. real you

Nu-i asa ca e dragut cat de cool si de simpatici sunt toti oamenii pe Facebook?! Care mai de care posteaza citate memorabile, de ramai cu ideea ca cel ce le-a pus e cu adevarat un spirit elevat; apoi mai apare la profilul altcuiva vreo poza mai "dark", "ciudatica" sau asa.. mai "interesanta" si hopa, deja tipa aia e o neinteleasa de fapt, spirit rebel dom'le care isi asteapta exorcistul pe Facebook, sau isi plange complexitatea sentimentelor online! As mai da exemple, dar poate asta ar insemna sa supar destul de multa lume de prin lista mea de "prieteni" de pe facebook!

Pana la urma, fiecare cu ale lui, dar mi se pare jenant (cel putin) sa lasi impresia (chiar si pe Facebook) a unei atitudini care nu te caracterizeaza, sau care e departeeee de tine, in viata de zi cu zi! Asta e si motivul pentru care mi se pare ridicol ca o fata sa-si ia extra-mega sutien cu push-up, prietenul ei sa fie cu ochii cat cepele cand e vorba de a privi in zona decolteului ei, iar cand lucrurile se incing, si sutienul cade (fara sa mai lase loc imaginatiei), bietul baiat sa fie bulversat de brusca scadere "de nivel" si sa vada (dupa caz) fie doua chestii care atarna dizgratios (pentru cele cu sani mari si lasati), fie doua chestii mici-mici, care, vorba aceea, daca le dai cu crema, trec :)) In fine, nu stiu cat de ok e exemplu, ideea cred ca e inteleasa!

Asa ca, sa vedem un pic cam cum ar arata diferentele intre imaginea creata pe Facebook, si realitate:

[sursa]

I need some fun!

Chetă pentru Boc

Blocaj pe DN1. Soferii incep sa se agite sa afle care e problema. Din fata la un moment dat se apropie un domn trecand de la masina la masina.
- In fata sunt niste teroristi care l-au prins pe Emil Boc si cer 1 milion euro sa-l elibereze, altfel ii dau foc. Asa ca facem o cheta!
- Si cat ati strans pana acum?
-10 litri.

Ce mâncăm diseară?

Un roman, un american si un englez s-au pierdut in Alaska si cum numai aveau nimic de mancare au inceput sa manance din fiecare cate ceva. La micul dejun americanul a fost primul. Si-a taiat o gamba si a zis:
- Acum mancam pulpa.
La cina a fost randul englezului. Si-a taiat halca din spate si a zis:
- Acum avem costita de mancare.
Pe la 11 noaptea a venit randul romanului. Si-a desfacut pantalonii si americanul si englezul au exclamat:
- Ce bine! Mancam carnacior!
La care romanul zice:
- Mancati carnacior pe naiba! Beti un ceiutz cald si la culcare!

Cel mai eficient regim

MIC DEJUN: 3 felii de paine cu unt integral si marmelada. Doua oua omleta cu bacon, 1 pahar de lapte, 1 pahar suc de fructe si o ceasca de cafea. Apoi 45 de minute echitatie!

PRANZ: 2 portii din orice mancare, la alegere, salata cu mult ulei, cartofi prajiti, 2 felii de tort cu ciocolata si cola sau bere. Apoi o ora si jumatate de echitatie!

GUSTARE: inghetata (4 cupe), 2 prajituri insiropate, ½ kg capsuni. Apoi 45 minute echitatie!

CINA: 2 pizza cu de toate si extra topping cu branza, plus 1 litru de cola. Apoi 2 ore echitatie!

Acest regim are rezultate spectaculoase! In 20 de zile calul va slabi cel putin 15 kg!

[sursa]

Zi linistita de duminica

Linistita o fi, dar e totodata si foarte calduroasa! Am chef de o plimbare prin Copou, sa fur o inghetata de la un nene cu toneta si sa ma asez pe o bancuta! Apoi sa ma plimb pe la umbra si racoare, si sa fie liniste... fara zgomot de santier, fara zgomot de masini!

In noaptea asta topai la o nunta, prima pe anul asta! E atat de "fain" cum reusesti sa iti dai tot salariul pe cateva ore petrecute la o nunta! Si atat de misto cum apoi nu mai ai bani de concediu si trebuie sa te amagesti ca e bun si la tara, aer curat.. turism "eco"..alea-alea.. Si balta murdara de la marginea orasului, sau bazinul de la strand sunt la fel de ude ca si marea, nu?! Mda.. pentru miri e un moment unic, si se asteapta sa-l onorezi cu prezenta. Nu e treaba lor faptul ca tu mai ai inca vreo 2, plus botez.. In fine!

In concluzie, trebuie sa imi iau rochia rosie mulata :D sa imi coafez parul si sa execut o mini sedinta de machiaj. Uff.. mai am si manichiura, pedichiura.. Ideea era ca eu, ieri, credeam ca e sambata nunta, dar din fericire am sunat mama miresei si mi-a spus ca e duminica (eu uitasem!). Cam nasol cu servicul maine dimineata, dar imi promit un somnic delicios dupa-amiaza, cand ajung acasa!

Laptopul -> off, ca eu zbor o ora in Copou, la inghetata mea cu vanilie!

Fotbalul din perspectiva feminina

Adica neautorizata, recunosc din prima! Asta ca sa nu arunce dragutii mei cititori de sex masculin cu fumigene in mine! :)) S-au derulat in ultima vreme destule meciuri importante: finala nu stiu care (si aici un murmur de groaza din partea barbatilor, care imi striga apoi nervosi in cor: "BLASFEMIE!!! Nu stiai ca a fost finala Champions League?!?") si de curiozitate, am aterizat si eu in fata ecranului pentru a urmari meciurile. Pe langa faptul ca uneori (de cele mai multe ori!) chiar era interesant ce se intampla pe-acolo, eu ma mai gandeam si la cateva detalii:

• Reluarile - sunt un adevarat deliciu! Ai sansa sa vezi din "sapte" unghiuri diferite, din nou si.. din nou, aceeasi faza. Meciul continua, poate altceva interesant se mai intampla acolo, cu toate astea, puterea suprema in stat (adica TV-ul), doreste sa se asigure ca pe retina ni s-a intiparit bine, da' bineee... orice faza mai importanta, sau controversata!
• Slow motion - priceless :)) Mai ales cand ii suceste unuia piciorul de ti se face tie pielea de gaina! Poti sa studiezi in amanunt simfonia de grimase de pe moaca bietului chinuit! Ii vezi fiecare suvita de par cum se zbate intre cadrele prezentate cu incetinitorul, si cum ceilalti fotbalisti din planul secund, se uita cu ingrijorare la coechipierul lor.
• Teatrul - asta tot apropo de accidentari. Zici ca-s floricele, panselute chiar! Se ating incetisor intre ei, si cel "atacat" (in traducere libera: abia atins) face trei piruete in aer, pentru care orice gimnast de performanta s-ar ingalbeni de ciuda! Apoi cade dramatic la sol, strange din dinti, se ghemuieste in pozitie fetala, face spume.. spasme (e optional, in functie de talentul fiecaruia) in asa hal, ca ai lui colegi deja murmura in gand "Vesnica pomenire!". "And the Oscar goes to..."
• Golurile - aici e momentul ala in care comentatorul ramane fara saliva si fara aer, iar fotbalistii plonjeaza gratios pe gazon, pe burta sau in genunchi (dupa dexteritatea fiecaruia). Mai sunt aia care alearga ca o gaina decapitata, dar apoi sunt localizati de catre colegii care incearca sistematic sa il escaladeze. Dirty mind, recunosc, dar cand ii vad pe aia ca se urca unul pe altul, cum se pupa, se imbratiseaza puternic, gandul ma duce.... Asaaa, sa revenim :D Varianta numarul doi se potriveste jucatorilor cu suflet gingas si inundat de sentimente roz, care murmura spre camera un "te iubesc", sau gesticuleaza ceva care te duce cu gandul tot pe-acolo (dedicatie pentru mama, sotie, amanta nr.1, amanta nr.2, amanta nr.3 .... dupa caz)
• Spectatorii - aia din tribune cu coreografie imi plac! Aia care se bat imi plac si mai mult :)) Faza faina e ca mai surprind operatorii cadre cu reactiile lor la goluri/ratari. Sunt reactii pure, instinctive, interesante de urmarit! Spectatorii din fata televizorului, sunt ca niste copii dominati de Maria Sa Meciul! Ei sunt mai relaxati, caci se pot baza si la greu (ratari), si la bine (goluri), pe o prietena buna si nelipsita: berea (de fapt, in cazul asta, se foloseste mereu pluralul: berileeee)!
• Pase - am vazut cateva meciuri frumoase, la care pasele intre jucatori semanau cu un vals organizat si cursiv! Fain! Si daca se si finalizeaza cu un gol, cu atat mai bine!
• Cartonasele - mereu starnesc polemici, revolta si in final resemnare! Eu sunt dezamagita cand e galben.. doar atat!? Imi place hotararea de pe fata antrenorului, si gestul lui dramatic, cu bucata aia colorata de carton, fluturata in aer (parca-i arma suprema)! Eu vreau si mov, verzi, portocalii si albastre! Ce-i cu discriminarea asta?!
• Antrenorii - cei mai haiosi! Se agita, tipa, trantesc, se invart.. totul pe mute (asa se vede la TV)! Omuleti neputinciosi la costum, a caror postura nu o invidiez deloc. Trebuie sa fie extrem de frustrant sa te agiti pe margine, in timp ce echipa ta o lalaie in teren. Cred ca li se deruleaza in minte, cu viteza luminii cam urmatoarele chestii: planuri, scheme, prime, discursuri, pedepse, justificari, demisie...
• Comentatorii - mie imi place cand povestesc despre fotbalisti la modul: cu cine mai e combinat, cate divorturi are, copii din flori etc.. Deh.. curiozitati de fata simpla! Plus povestile dramatice gen: "a avut trei fracturi de coloana, in patru locuri diferite si totusi a revenit spectaculos pe teren, direct de pe masa de operatie!"
• Reclamele - alea de pe marginea terenului, ma cam deruta! Se rotesc se schimba, incerc sa identific produsul promovat, judec fontul, culorile si relevanta! Treaba, nu gluma :))
• Fumigene - cu cat mai multe, cu atat mai bine, si colorate.. pentru efecte speciale :)) Sau un fan care alearga dezlegat/dezbracat prin teren. Orice provoaca haos este egal pentru mine cu ceva interesant, si numai bun de urmarit cu popcornul in brate!
• Gazonul (de pe stadioanele mari) - imi place verdele! As face un gratar pe gazonul ala, si m-as aseza cu o paturica la soare :))

De Ziua Copiilor

Bla bla bla... copilul din mine.. bla bla bla.. sufletul inocent.. bla bla bla... mereu sa ramanem copii... etc Ceva in genul asta trebuia sa fie textul meu, nu? Eh.. dezamagire! Nu e asa! :)

Faza e ca mie imi place sa sarbatoresc! Cam orice, daca e ceva pozitiv, de ce nu? Asa ca zambesc dragut, si imi pun in minte azi o vizita la cofetarie (ca un copilas pofticios), si/sau un film (animatie) mai pe seara. Dar mai mult ma bucura cadouasele pe care le-am luat nepoteilor mei! Ei cu adevarat sunt copii, ei cu adevarat sunt inocenti, frumosi si ei cu adevarat sunt niste minuni! Noi.. putem doar sa mai avem momente de acest gen, asta daca suntem norocosi, daca ne-am pastrat sufletul cat de cat curat!

Si cum e bine sa ne mai amintim ce copii draguti eram, va arat si voua doua poze de-ale mele "din tinerete" :) Pozele sunt de cand aveam 1 an, resprectiv vreo 7-8..