Schimbari

In ianuarie blogul a implinit 2 ani, asa ca m-am gandit sa-i fac un cadou cat mai potrivit si i-am luat domeniu. Daca e sa ma alint, i-as spune "casa noua":) Dupa indelungi variante si opinii, numele care sta frumos in bara de adrese este www.eucumine.ro  Acum mai ramane de vazut cum o sa ma impac eu cu mine in ceea ce am de scris pe blog!

Pentru mai multe detalii/explicatii ne vedem la adresa de mai sus. Sa aduceti cadouri de casa noua (sub forma comentariilor) si sa fiti ingaduitori la inceput, caci dureaza pana pun o tema frumoasa, pana reasez toate posturile si pana imi reintru in rutina scrisului pe blog. Cu chef inainteeeeeee :)

Un an nou frumos!!!

Cu drag!

Da-le cu bilantu'

Vad ca e timp de bilant, de dorinte si de planuri. Lumea isi aminteste cu drag de 2011, isi insira lista cu realizari si isi face planuri pe noul 2012. Se pare ca e bine sa tragi linie, sa scazi si aduni, sa imparti si sa inmultesti si sa ajungi la un rezultat... cum ar fi el. Si mai dragut e sa fii sincer si sa fii constient de valoarea reala a ceea ce ai descoperit. Nu iti ajunge o lista cu liniute pe care sa o lungesti cat mai mult, in speranta iluziei vastei activitati din anul care tocmai se incheie, iti mai trebuie si experienta reala pe care sufletul si mintea ta o sa perceapa, si ceea ce e mai important, sa o valorifice!


Eu nu am lista de insirat, nu am multe liniute de asezat frumos una sub alta, in schimb am multe amintiri adunate, am ceva experienta acumulata si, ce e esential, cred ca stiu ce sa fac si cum sa profit de pe urma ei. Anul ce a trecut mi-a daruit abilitatea de a-mi cunoaste mai bine sufletul, de a-mi cunoaste mai bine dorintele si de a-mi contura mai bine planurile pe care indraznesc sa mi le fac pentru viitor! Mi-a dat ocazia sa ma sperii de mine, sa ma supar pe mine, dar sa ma si uit cu sinceritate in oglinda!


Asta am realizat eu anul asta: am reusit sa pasesc mai bine in sufletul meu, uneori cu bocancii, alteori cu tocuri ascutite cat sa ma doara tare, iar alteori cu picioarele goale, tiptil... de ma speriam si eu de propria-mi prezenta! Cica se mai numeste si a te maturiza, si eu ma bucur de ea... cu teama, dar si cu "nebuneala" iremediabila care ma mai da de gol :D


Acestea fiind zise, va urez un 2012 pe masura asteptarilor voastre, plin de experiente care sa va faca mai mari la minte si la suflet si... la cont :)) Hai cu sampania dragii mei!!!


P.S. Crazy princess me.. intr-o criza de panarama si paranoia! :)) Ma sperie apocalipsa din 2012 =))

Cadouri aiurea, copii dezamagiti!

A cam trecut vremea cadourilor, dar cum ar fi sa primiti niste cadouri total neasteptate, inutile si deloc placute? Va zic eu... aiurea tare! Mie nu mi s-a intamplat, dar copilasii draguti din filmulet au fost supusi unui asemenea experiment nefericit (pentru ei) si comic (pentru noi) de catre parintii lor. Acestia au raspuns provocarii lansate de catre prezentatorul tv american Jimmy Kimmel. Cred ca circula de cateva saptamani clipul, si poate l-ati si vazut, dar daca nu, va recomand calduros sa dati play. E fuuuuuuuuuuuuuny!!!

Navigand printre sarbatori

În cap mi se învârt acum doar "leru-i ler", sarmale, cozonac, luminițe colorate, "jingle bells", mult roșu și un "ho ho hooo" fără final! Se pare că toate acestea mai sunt cunoscute și sub denumirea generică de "Crăciun". Cu toate că am început să mă pregătesc încă de pe la jumătatea lui decembrie, tot mi se pare că sărbătoarea trece repede, că nu m-am bucurat destul de colinde, de cadouri și de oameni zâmbăreți!

Veștile sunt totuși bune: se pare că acest Crăciun a fost sărbătorit "ca la carte" și servit la rece cu o ninsoare măruntă și binevenită exact în ziua de 25, numai bună de îmbrăcat orașul într-un pic de alb festiv. Și cum Moșul și-a făcut bine treaba și a înseninat câteva mii de mutrițe de copii mai mici sau mai mari, l-a dus pe Rudolf cu tot cu sanie la depou, pentru revizia anuală. În așteptarea unui nou sezon de dominație coniferă și aflat sub patronatul lui Stefan Hrușcă, se pare că paparazzii l-au surprins într-un moment de relaxare, cu haina roșie agățată în cui și cu burta legendară la soare! Mai trebuie să zic ca il invidiez?!!

Chiar dacă suntem abia în a doua zi de Crăciun, și încă nu am terminat răciturile din frigider și nici vizitele pe la rude, acum migrăm deja cu toții către o nouă ocazie de băut șampanie, și anume începerea unui nou an! E anul ăla cu "buhuhu" în care lumea se pare că-și ia o pauză și se dă pe invisible, și cică noi mergem să dăm noroc cu dinozaurii! Ehh.. da' n-o fi sfârșitul lumii atât de negru, nu? Putem încă să mai savurăm o șampanie bună, să ne facem o listă cu ultime dorințe și să urmărim live la OTV cum cerul se întunecă și babuțele se baricadează în subsol!

Lăsând întâmplările pseudo-fatidicului 2012 pentru viitor, eu zic să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante, și anume: "cu ce mă îmbrac de Revelion", "cu ce ojă mă dau pe unghia a treia de la mâna stângă" si "de la anul chiar încep dieta" (pentru femei) și "câtă băutură o să fie unde petrec eu Revelionul", "oare mai merge tricoul ăla pe care l-am purtat vreo 2 săptămâni la rând și în acea noapte?!" și "la anu' mă prefac că mă las de fumat numa' să nu mă mai bombăne" (pentru bărbați).

Acestea fiind zise, vă urez să navigați în siguranță printre sărbători, cu grijă la valurile de sarmale și de răcituri și la cascadele de vin și șampanie!

Stres festiv

Toate-s bune si frumoase: luna decembrie e in toi, Mos Craciun e pe drum, bradul pare ca are chef de globuri, beteala si instalatii iar planurile pentru zilele libere ce urmeaza, par a fi dintre cele mai reusite! Singura intrebare existentiala intalnita la oamenii din jurul meu e "Cand ninge? Unde e zapada!".

Am senzatia in ultimii ani ca sarbatorile de iarna sunt cam pe dos: intai vin colindele, brazii si decoratiunile, pentru ca pe final sa vina si sentimentul de bucurie si cheful de a sarbatori! Ca si cum aceasta stare e creata artificial doar de beculete, de "ho ho ho" si de racituri + cozonac! Insa trebuie sa incetez si sa nu mai caut nod in papura! Bine ca lumea-i vesela, cu chef de vacanta si de cumparat cadouri :) Hmmm... cadourile... aceste minunate obligatii festive! Zilele acestea am luat si eu cu asalt supermarketurile in cautarea darurilor potrivite si am vazut oameni secatuiti de putere, oameni stresati, agitati si cu privirile pline de speranta, aruncate spre rafturile magazinului. Nu! N-ar trebui sa fie o povara gasirea unui cadou pentru cei dragi. Sunt cei pe care ii ai aproape in viata, nu? Ar trebui sa stii ce anume isi doresc, ar trebui sa stii ce anume i-ar bucura! Daca nu, fa cadouri generice (parfum, bijuterii, manusi, geanta, portofel, seturi cosmetice, pulover etc) dar macar acorda ceva atentie in plus dorintelor celor din jurul tau, pe viitor!

Lasand nebunia cadourilor la o parte, urmatoarea obsesie a gospodinelor e curatenia si mancarea. Nu am inteles niciodata de ce se chinuie femeile pana la extenuare sa faca mancare si curatenie pana in noaptea de Ajun cand pica late, pentru ca apoi sa stea fara vlaga si la recuperare intensiva, pana reusesc si ele sa-si revina si sa se bucure de rezultatele muncii lor. Nu zic, e foarte fain sa ai casa curata, pregatita si masa plina de specialitati traditionale, dar cred ca e si mai fain sa te si relaxezi, sa poti sa te bucuri de toate zilele si sa nu te umpli inainte de toti nervii posibili si imposibili!

In fine, cheia unor zile fara stres implica o conditie pe care eu, din pacate, sunt aproximativ incapabila sa o respect: sa faci totul din timp si fara graba - cadouri, curatenie, planuri etc... Dar atunci unde ar mai fi sentimentul acela unic dulce-amarui de panica amestecat cu "imi bag picioarele!" ? :))

Una peste alta, inchei aici cu unul dintre ultimele articole de pe aici (caci sper ca de la inceputul anului sa am "casa" noua) si va invit la relaxare si calm. Aaaa.. si spor la facut cadouri! E fun, nu va stresati dar nici nu va amagiti prea tare cu celebra sintagma "intentia conteaza!" :P

Aniversare la Curtea Berarilor (2 ani de bere buna)

Si uite-asa mai bifez si eu o seara reusita, in care m-am bucurat de compania faina a unor petrecareti (care-si mai spun si bloggeri), de mancare buna si de bere cat sa asezonezi perfect intreaga petrecere! Motivul a fost aniversarea a doi ani de cand Curtea Berarilor Timisoreana ofera iesenilor un cadru numai bun de adunat amintiri frumoase. Radu Restivan a fost cel care ne-a provocat la o seara de voie buna, si bloggerii ieseni nu au putut spune "pas" unui nou blogmeet de succes :)

Evenimente demne de consemnat:

- Iulia a compus imnul castigator al Curtii Berarilor;

- Somnulescu a castigat concursul de turnat bere, facand in asa fel incat halba lui de bere sa fie desemnata "perfecta";

- Butnaraski si-a facut intrarea in inalta societate bloggeristica cu zambetul pe buze si cu halbele in fata;

- mai toti au avut chef de lalait in fata microfonului (in grup) si de dansat, de aici si atmosfera incendiara! :D

Concluzii:

- seara a fost faina, da' taaare faina si toti mi-au lasat impresia ca imi impartasesc opinia;

- Radu (vinovatul ce ne-a invocat la Curte) merita multumiri si felicitari pentru atitudinea relaxata si totusi profi cu care-si trateaza job-ul;

- Curtea Berarilor merita vizitata si felicitata pentru aniversare si pentru evenimentul creat!

Marturii de la locul faptei -> poze

Leapsa cu preferinte

Uite ca Radu s-a trezit intr-o dimineata insorita din viata lui de blogger celebru (cu exclusivitati si aparitii tv) si s-a gandit sa ne streseze cu o leapsa. Macar e simpla si nu necesita explicatii elaborate: ce zi a saptamanii prefer si de ce? Dupa ce el s-a laudat ca e fan al inceputurilor si ca ziua de luni sta pe locul intai al preferintelor sale, mi-am pus si eu cateva intrebari. Am ajuns la concluzia ca si mie imi plac inceputurile: iti dau posibilitatea sa o iei de la inceput; oricat de aiurea te-ai descurcat inainte poti sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic si sa ai o noua sansa, si poti mereu sa te amagesti cu fraza "acum va fi altfel! acum va fi mai bine!". Insa gradul de adevar al acestor afirmatii este relativ, caci oamenii au tendinta de a repeta tipare, asa ca e mult mai construnctiv ca la un moment dat sa inveti cum sa spargi acel tipar rezolvand provocarile existente, decat sa inchizi ochii si sa zici "start" unui alt inceput care (cel mai probabil) te va duce la acelasi rezultat!

Dar sa revin la leapsa! Scurt si la obiect: ziua preferata din saptamana esteeeeeee: miercuri! Pentru ca mie imi place mijlocul :)) Conform personalitatii mele caracterizate de sintagma "nici laie, nici balaie", despre ziua de miercuri nu poti zice ca-i inceput, dar nici spre final nu o poti incadra! E pe locul ala caldut si gri care imi place mie de multe ori, de unde o poti privi din doua perspective. Imi place ca vine destul de repede dupa luni, si deja poti sa spui cu speranta, ca te apropii de weekend :D

Cu gandul la cele 7 glorioase zile din saptamana, mi-au venit repede in minte, asocieri capatate de-a lungul timpului:

• luni - ziua in care aveam repetitii la dansuri si stiam ca ma voi relaxa mai spre seara cu vals, salsa si tango (din pacate nu am facut prea mult timp si nici nu mai tin minte dansurile, dar a fost o perioada faina si utila);
• marti - ziua in care profa de info ne teroriza cu Pascal si C++ in cele 8 ore din orar (macar puteam sa mai stau pe net, intr-o perioada in care acasa nu curgea net-ul la robinetul de la RDS);
• miercuri - ziua in care eram, in liceu, terorizata de profa de chimie :)) Era singura materie care imi displacea profund, in mare parte din cauza profesoarei. A fost socul vietii mele de eleva cand intr-a 9-a era sa raman corigenta pe primul semestru la chimie!!! La ultima lucrare am copiat, am luat 7 si asa am reusit sa ma salvez cu glorioasa medie 5.
• joi - in ultima vreme e ziua pe care mi-o dedic iesirilor in oras "cu fetele". De fapt e o singura fata cu care imi face maaaare placere sa ma vad si sa trancanesc, sa ma plang, sa ma laud, sa ma prostesc... Nu ne ajung niciodata orele si (tipic) am mai sta la telefon sa mai povestim inca juma' de ora, la 5 minute dupa ce ne-am despartit :)
• vineri - sunt cu zambetul pe buze, un pic zapacita si cu planuri mari de weekend. Planuri pe care de obicei nu le respect, dar macar am iluzia ca urmeaza un weekend bestial!
• sambata - ziua in care parca ma simt obligata sa ies in oras, sa petrec si sa ma simt bine! Chiar daca eu am chef sa stau in casa si sa zac pe pat cu un film in fata, am mereu senzatia ca altii fac chestii mai interesante si ca trebuie neaparat sa-mi misc fundul intr-un pub ceva...
• duminica - echivaleaza in mintea mea cu soare, biserica, plimbare si masa in familie. Duminica stateam cu totii la masa si mancam fripturica cu cel mai delicios mujdei posibil. Plus (din nou, sechele din trecut isi fac resimtita prezenta) ma gandesc la orele (uneori cam 4 la numar) pe care obisnuiam sa le petrec pe la studioul TVR Iasi, la repetitiile corului Angeli. Faine timpuri!

Si uite-asa dragul meu Radu, ti-am facut o radiografie completa a saptamanii, ca sa ma pot simti si eu mandra ca am onorat bine leapsa incredintata! Si daca tot ai pornit pe ideea asta, ia sa-mi impartasesti si mie (sub forma unui comentariu la acest articol sau la cel de pe blogul tau) in care sa specifici si sa motivezi pe scurt: ora preferata din zi, luna preferata din an si anul preferat din decada 2000-2010 :))

Cu gandul la Mos Nicolae

La ora asta (în jur de 22), cam toți copilașii cuminți sunt în pat și visează la papuceii plini de cadouri, pe care speră să îi găsească de dimineață. Însă eu am recunoscut că nu m-am încadrat la categoria "cuminți", așa că nu îmi mai rămâne decât să povestesc câte ceva pe blog și să mă culc cu frica nuielușei din ghetuțe. Hmm... glumă total neadecvată în context, dar când mă gândesc la asta, mintea mea face imediat asocierea cu "spank me! spank me!!". În fine, ideea-i că eu tot m-am dus să-mi dau papuceii cu cremă și să-i fac frumoși, ca de fiecare data, chiar dacă de la an la an mai adaug un gram de scepticism și cinism la modul în care privesc viața.

L-am întrebat pe nepoțelul meu de 5 anișori dacă vine Moș Nicolae la el, și mi-a spun ferm convins că DA! După, l-am rugat să-și dea cu părerea despre "cazul" meu dificil. Inițial a fost cam incisiv și mi-a spus că sunt femeie și că nu o să vină și la mine (aproape mi-au dat lacrimile!), apoi mi-a zis că-s domnișoară (se vede că l-am înduioșat!), ca apoi să rămână la varianta finală: că-s fetiță și o să vină și o să-mi aducă o păpușă (așa mai merge!) :)) Și varianta lui numărul doi: "sau Mădăăăăă, cred că o să-ți aducă Moș Nicolae un telefon, dar pentru mine, că și-așa nu am!!". Ei poftim educatie! :))

Blogmeet la Curtea berarilor Iasi

Mare prilej de bucurie si pretext de blogmeet iesean (nr. 36): Curtea berarilor Timisoreana sarbatoreste pe 7 decembrie 2 ani de existenta in Iasi. Dupa experienta de anul trecut, cand au avut "taierea de mot", cosider ca trebuie neaparat sa repet distractia! Anul trecut a fost prima mea intalnire cu cei care populeaza blogosfera ieseana, iar o parte din impresii le-am impartasit si pe blog la vremea respectiva, si le puteti citi aici. Acum un an, am fost provocati sa participam la karaoke romanesc cu piese autohtone, insa anul asta ne-a fost data o tema in plus: sa incercam sa gasim un imn al Curtii berarilor. Imn nu am reusit sa compun, dar cateva versuri am zis ca tot se merita sa incerc sa leg. Ce-a iesit va las pe voi si cititi si sa va amuzati (de "talentul" meu):

Într-o seară fermecată,

oamenii s-au adunat

într-un loc ca altădată

și frumos el botezat.

Numele-i era faimos,

multă lume îl știa,

căci au petrecut frumos

cum spune tradiția.

Curtea berarilor se cheamă,

locul unde se distrează

oamenii cei mai de seamă

care se mai si pozează.

Și în seara menționată,

la doi ani de existența,

bloggerii toți de odată

dovedit'au rezistentă.

Berile au curs cu spor

lucruri faine s-au vorbit,

despre bloguri cu umor

și cu page rank obosit.

În final, să le dorim

viață lungă și clienți,

și să-i mai sărbătorim

cu o bere și doi cenți!