Caine lesinat

Ok.. deci in halul asta eu nu am mai vazut! =)) Caine care lesina, doborat fiind de "parfumul" stapanului sau! Mi-e mila de bietul patruped! Apaaaaa, sapuuuun.... extrem de necesare zilele astea!

Casatoria - ep 1: cererea si un pic dupa

El si cu ea s-au vazut, s-au placut, ce ramane de facut? Sa le spunem, absolut aleatoriu: Gigel si Mioara. Pai, in cea mai mare majoritate a cazurilor, dupa o anumita perioada (absolut nedeterminabila: variaza de la 2 luni la "n" ani), Gigel se uita la Mioara si-si da seama ca i-ar trebui in permanenta o menajera/companie/ospatar/sex unlimited/partener de reproducere/doica, asa ca se gandeste sa o angajeze cu norma intreaga! Mioarei ii trebuie si ei unu' langa ea, sa nu o mai bata la cap matusa Frasana: "Si tu cand te mariti draga!?!?!!!!", sa faca si ea un mostenitor imperiului din care provine, sa aiba cine sa-i schimbe becul, sa fie cineva care sa o faca sa se simta "femeie" (adica sa-i dea sa calce/spele/gateasca), unu' care sa-i reproseze ca vorbeste mult, care s-o ignore de cele mai multe ori, unu' care sa o antreneze pentru rolul de mama, prin comportamentul lui de baietel lenes si rasfat, eventual s-o mai si jigneasca din cand in cand.. pentru a o aduce cu picioarele pe pamant! Si se uita la Gigel, si realizeaza ca ar fi un candidat decent.

Gigel pune mana pe un inel de la magazinul din colt, si dupa ce face dus (moment festiv!) se duce la Mioara si ii zice semi-emotionat si cu un ochi la meci: "Mioaro, e timpul sa ne luam!" (fara genunchi jos, fara alte scenarii romantice). Ea lesina, el ii trage doua palme (ii place senzatia, si isi promite sa repete gestul), Mioara isi revine, plange juma' de ora, vorbeste la telefon doua ore si cauta apoi pe net rochii de mireasa 4 ore. Intre timp, Gigel e fericit ca ea tace si nu-i mai face observatii de genul "spala vasele/du gunoiul/strange-ti hainele", si se poate relaxa in liniste facand ce stie el mai bine, adica nimic.. ori poate iesi la bere cu baietii.

"Baietii" afla de iminenta casatorie de la Gigel, care le-a comunicat asta pe un ton sec si neutru, si urmeaza 3 ore de bascalie pe seama lui Gigel "ha, ha.. game over coaie", "si tu frateeeee?!", "ba, da-i lasat-o gravida?", "inca unu' care s-a nenorocit!".. Mioara convoaca si ea reuniune de gasca, pentru a impresiona sufletele sensibile de domnisoare vesele, cu inelul primit. Ea le anunta madra, ca si cum ar fi realizarea vietii.... Fetele se bat pe titlul de don'shoara de onare, si-si promit dusmanie eterna, daca nu primesc ele buchetul! Toata lumea, fara exceptie (si din partea lui Gigel, si din partea Mioarei) incep sa-si faca griji pentru gaura uriasa din buget, ce le va afecta finantele! Care mai de care incepe strategic sa vina cu povesti induiosatoare de genul: "ce greu mi-e in ultima vreme!!", pentru a-si justifica suma mica lasata la nunta.

Inainte de nunta, deh... perioada stresanta, Gigel si Mioara isi mananca ficatii! El se gandeste "Ce biiiiip mi-o fi trebuit mie insuratoare!", ea boceste si suspina: "Nu-l mai vreau pe boul asta, dar invitatiile sunt date, rochia e luata.. asa ca tre' sa tac si sa suport!". Ea se ocupa de tot, el tace si ingana un "ihi", "mda" sau "nu". Nu se implica in nimic, nu pare a fi interesat mai e nimic, decat sa fie destul vin si bere la nunta.. sa nu se faca de rusine fata de baieti. Mioara ar vrea si ea ceva romantism din partea lui, o declaratie de iubire.. ceva, dar Gigel se fofileaza.. ca-i barbat, ca nu le are el cu de-astea, ca nu se exprima bine, ca i se par prea siropoase si false!

La nunta, ea ii cauta emotionata privirea, gandindu-se ca macar in ziua nuntii o fi si el mai atent si "afectat" , dar Gigel indura cu greu zambetele pe care trebuie sa le ofere fotografului, si simte neincetat un sentiment de revolta ori de cate ori pozarul le cere sa stea in pozitii si ipostaze dragastoase sau romantice! Ce?! Sa se expuna el asa lumii? Nici acasa intre 4 ochi nu o face! Lui Gigel ii este mult mai usor sa se concetreze asupra tatelor domnisoarelor de onoare, si chiar a mai vazut vreo doua bunaciuni printre invitate! Mioara vrea sa danseze, ca doar e nunta ei, dar el se rasteste la ea ca-i rupt de oboseala, si se planteaza pe terasa cu cativa prieteni. Nunta se termina, la final Gigel si Mioara se mai pupa o data demonstrativ, cand aduc ospatarii tortul, apoi fug extenuati in pat. De a doua zi.. le incepe cariera glorioasa de sot si sotie! Condoleante!

P.S. Prea cruda realitatea uneori? :)) Mda.. azi am "livrat" versiunea acida, next time.. mai vad eu :P

Sufletel

De cand ma stiu, mi-au placut animalutele de companie, si tare mult mi-as fi dorit sa am in casa un catelus sau o pisica, insa ai mei erau foarte seriosi atunci cand imi spuneau "animalele stau doar la curte, nu au ce cauta in casa!". Asa ca a trebuit sa ma multumesc ocazional cu cate un puisor de gaina, sau de rautusca, acestia fiind niste musafiri popositi temporar in casa noastra, direct de la Tombola animalelor (care se desfasura la Sala Sporturilor, pentru cine isi mai aminteste... de acum multi ani), in drumul lor spre curtea bunicii.

Tentative de a aduce ilegal animalute in casa am mai avut, si pentru ca eram micuta si nu stiam de existenta unui petshop prin oras, fugaream orice sufletel de vrabie pentru a-l aduce, (chipurile pentru recuperare) in casa :)) Nu mi-a mers! Am mai avut si un iepuras de camp, pe nume Iliuţă , adus de tatal meu de la tara, care a disparut subit din casa, dupa o saptamana si ceva, cu pretextul ca "ii era mai bine in natura!". Ceeeee? Pai si eu ce ma fac fara Iliuţă al meu? Am facut bine, pentru ca urmatorii co-locatari au fost doi pestisori: Auraş si Bruno, dragalasi dar cam tacuti :P Nu a fost un happy end, pentru ca din cauze necunoscute mie, cei doi au hotarat sa se intoarca cu burtica in sus si sa pluteasca in deriva :(

Insa cel mai mult mi-as fi dorit un catelus! Am gasit un puiut abandonat prin spatele blocului (semana cu un caine lup), dar nestiind cum sa aduc in acea seara subiectul in discutie, am rugat o prietena buna sa il tina la ea peste noapte, ca a doua zi dimineata sa incerc sa il induplec pe tatal meu. I-am cumparat chiar si niste mancare pentru caini, sa fiu sigura ca e totul ok. Insa nu a fost! Pentru ca bietul catel a scheunat toata noaptea, spre exasperarea mamei prietenei mele, care pe la 5 dimineata a sunat suparata la mine la usa sa-mi returneze cainele. Normal ca subiectul a fost repede clasat in categoria "scapa de el!", spre marea mea dezamagire. Degeaba i-am explicat ca e un catelus adorabil si cuminte, si ca nici macar puricii nu vor fi o problema, caci eu deja ma interesasem si ii si luasem un plic cu Frontline (solutie de tratament impotriva puricilor). Discursul meu nu a avut efectul scontat, asa ca micul patruped a fost trimis in exil!

Acum stiu ca e o responsabilitate destul de mare grija pentru un animal de companie. Asta pentru ca nu imi doresc sa chinui niciun sufletel, asa ca momentan, din ratiuni practice, am pus pe hold acesta idee, dar asta nu ma opreste sa hranesc mai toti cainii intalniti pe strada :)

Facebook you vs. real you

Nu-i asa ca e dragut cat de cool si de simpatici sunt toti oamenii pe Facebook?! Care mai de care posteaza citate memorabile, de ramai cu ideea ca cel ce le-a pus e cu adevarat un spirit elevat; apoi mai apare la profilul altcuiva vreo poza mai "dark", "ciudatica" sau asa.. mai "interesanta" si hopa, deja tipa aia e o neinteleasa de fapt, spirit rebel dom'le care isi asteapta exorcistul pe Facebook, sau isi plange complexitatea sentimentelor online! As mai da exemple, dar poate asta ar insemna sa supar destul de multa lume de prin lista mea de "prieteni" de pe facebook!

Pana la urma, fiecare cu ale lui, dar mi se pare jenant (cel putin) sa lasi impresia (chiar si pe Facebook) a unei atitudini care nu te caracterizeaza, sau care e departeeee de tine, in viata de zi cu zi! Asta e si motivul pentru care mi se pare ridicol ca o fata sa-si ia extra-mega sutien cu push-up, prietenul ei sa fie cu ochii cat cepele cand e vorba de a privi in zona decolteului ei, iar cand lucrurile se incing, si sutienul cade (fara sa mai lase loc imaginatiei), bietul baiat sa fie bulversat de brusca scadere "de nivel" si sa vada (dupa caz) fie doua chestii care atarna dizgratios (pentru cele cu sani mari si lasati), fie doua chestii mici-mici, care, vorba aceea, daca le dai cu crema, trec :)) In fine, nu stiu cat de ok e exemplu, ideea cred ca e inteleasa!

Asa ca, sa vedem un pic cam cum ar arata diferentele intre imaginea creata pe Facebook, si realitate:

[sursa]

I need some fun!

Chetă pentru Boc

Blocaj pe DN1. Soferii incep sa se agite sa afle care e problema. Din fata la un moment dat se apropie un domn trecand de la masina la masina.
- In fata sunt niste teroristi care l-au prins pe Emil Boc si cer 1 milion euro sa-l elibereze, altfel ii dau foc. Asa ca facem o cheta!
- Si cat ati strans pana acum?
-10 litri.

Ce mâncăm diseară?

Un roman, un american si un englez s-au pierdut in Alaska si cum numai aveau nimic de mancare au inceput sa manance din fiecare cate ceva. La micul dejun americanul a fost primul. Si-a taiat o gamba si a zis:
- Acum mancam pulpa.
La cina a fost randul englezului. Si-a taiat halca din spate si a zis:
- Acum avem costita de mancare.
Pe la 11 noaptea a venit randul romanului. Si-a desfacut pantalonii si americanul si englezul au exclamat:
- Ce bine! Mancam carnacior!
La care romanul zice:
- Mancati carnacior pe naiba! Beti un ceiutz cald si la culcare!

Cel mai eficient regim

MIC DEJUN: 3 felii de paine cu unt integral si marmelada. Doua oua omleta cu bacon, 1 pahar de lapte, 1 pahar suc de fructe si o ceasca de cafea. Apoi 45 de minute echitatie!

PRANZ: 2 portii din orice mancare, la alegere, salata cu mult ulei, cartofi prajiti, 2 felii de tort cu ciocolata si cola sau bere. Apoi o ora si jumatate de echitatie!

GUSTARE: inghetata (4 cupe), 2 prajituri insiropate, ½ kg capsuni. Apoi 45 minute echitatie!

CINA: 2 pizza cu de toate si extra topping cu branza, plus 1 litru de cola. Apoi 2 ore echitatie!

Acest regim are rezultate spectaculoase! In 20 de zile calul va slabi cel putin 15 kg!

[sursa]

Zi linistita de duminica

Linistita o fi, dar e totodata si foarte calduroasa! Am chef de o plimbare prin Copou, sa fur o inghetata de la un nene cu toneta si sa ma asez pe o bancuta! Apoi sa ma plimb pe la umbra si racoare, si sa fie liniste... fara zgomot de santier, fara zgomot de masini!

In noaptea asta topai la o nunta, prima pe anul asta! E atat de "fain" cum reusesti sa iti dai tot salariul pe cateva ore petrecute la o nunta! Si atat de misto cum apoi nu mai ai bani de concediu si trebuie sa te amagesti ca e bun si la tara, aer curat.. turism "eco"..alea-alea.. Si balta murdara de la marginea orasului, sau bazinul de la strand sunt la fel de ude ca si marea, nu?! Mda.. pentru miri e un moment unic, si se asteapta sa-l onorezi cu prezenta. Nu e treaba lor faptul ca tu mai ai inca vreo 2, plus botez.. In fine!

In concluzie, trebuie sa imi iau rochia rosie mulata :D sa imi coafez parul si sa execut o mini sedinta de machiaj. Uff.. mai am si manichiura, pedichiura.. Ideea era ca eu, ieri, credeam ca e sambata nunta, dar din fericire am sunat mama miresei si mi-a spus ca e duminica (eu uitasem!). Cam nasol cu servicul maine dimineata, dar imi promit un somnic delicios dupa-amiaza, cand ajung acasa!

Laptopul -> off, ca eu zbor o ora in Copou, la inghetata mea cu vanilie!

Fotbalul din perspectiva feminina

Adica neautorizata, recunosc din prima! Asta ca sa nu arunce dragutii mei cititori de sex masculin cu fumigene in mine! :)) S-au derulat in ultima vreme destule meciuri importante: finala nu stiu care (si aici un murmur de groaza din partea barbatilor, care imi striga apoi nervosi in cor: "BLASFEMIE!!! Nu stiai ca a fost finala Champions League?!?") si de curiozitate, am aterizat si eu in fata ecranului pentru a urmari meciurile. Pe langa faptul ca uneori (de cele mai multe ori!) chiar era interesant ce se intampla pe-acolo, eu ma mai gandeam si la cateva detalii:

• Reluarile - sunt un adevarat deliciu! Ai sansa sa vezi din "sapte" unghiuri diferite, din nou si.. din nou, aceeasi faza. Meciul continua, poate altceva interesant se mai intampla acolo, cu toate astea, puterea suprema in stat (adica TV-ul), doreste sa se asigure ca pe retina ni s-a intiparit bine, da' bineee... orice faza mai importanta, sau controversata!
• Slow motion - priceless :)) Mai ales cand ii suceste unuia piciorul de ti se face tie pielea de gaina! Poti sa studiezi in amanunt simfonia de grimase de pe moaca bietului chinuit! Ii vezi fiecare suvita de par cum se zbate intre cadrele prezentate cu incetinitorul, si cum ceilalti fotbalisti din planul secund, se uita cu ingrijorare la coechipierul lor.
• Teatrul - asta tot apropo de accidentari. Zici ca-s floricele, panselute chiar! Se ating incetisor intre ei, si cel "atacat" (in traducere libera: abia atins) face trei piruete in aer, pentru care orice gimnast de performanta s-ar ingalbeni de ciuda! Apoi cade dramatic la sol, strange din dinti, se ghemuieste in pozitie fetala, face spume.. spasme (e optional, in functie de talentul fiecaruia) in asa hal, ca ai lui colegi deja murmura in gand "Vesnica pomenire!". "And the Oscar goes to..."
• Golurile - aici e momentul ala in care comentatorul ramane fara saliva si fara aer, iar fotbalistii plonjeaza gratios pe gazon, pe burta sau in genunchi (dupa dexteritatea fiecaruia). Mai sunt aia care alearga ca o gaina decapitata, dar apoi sunt localizati de catre colegii care incearca sistematic sa il escaladeze. Dirty mind, recunosc, dar cand ii vad pe aia ca se urca unul pe altul, cum se pupa, se imbratiseaza puternic, gandul ma duce.... Asaaa, sa revenim :D Varianta numarul doi se potriveste jucatorilor cu suflet gingas si inundat de sentimente roz, care murmura spre camera un "te iubesc", sau gesticuleaza ceva care te duce cu gandul tot pe-acolo (dedicatie pentru mama, sotie, amanta nr.1, amanta nr.2, amanta nr.3 .... dupa caz)
• Spectatorii - aia din tribune cu coreografie imi plac! Aia care se bat imi plac si mai mult :)) Faza faina e ca mai surprind operatorii cadre cu reactiile lor la goluri/ratari. Sunt reactii pure, instinctive, interesante de urmarit! Spectatorii din fata televizorului, sunt ca niste copii dominati de Maria Sa Meciul! Ei sunt mai relaxati, caci se pot baza si la greu (ratari), si la bine (goluri), pe o prietena buna si nelipsita: berea (de fapt, in cazul asta, se foloseste mereu pluralul: berileeee)!
• Pase - am vazut cateva meciuri frumoase, la care pasele intre jucatori semanau cu un vals organizat si cursiv! Fain! Si daca se si finalizeaza cu un gol, cu atat mai bine!
• Cartonasele - mereu starnesc polemici, revolta si in final resemnare! Eu sunt dezamagita cand e galben.. doar atat!? Imi place hotararea de pe fata antrenorului, si gestul lui dramatic, cu bucata aia colorata de carton, fluturata in aer (parca-i arma suprema)! Eu vreau si mov, verzi, portocalii si albastre! Ce-i cu discriminarea asta?!
• Antrenorii - cei mai haiosi! Se agita, tipa, trantesc, se invart.. totul pe mute (asa se vede la TV)! Omuleti neputinciosi la costum, a caror postura nu o invidiez deloc. Trebuie sa fie extrem de frustrant sa te agiti pe margine, in timp ce echipa ta o lalaie in teren. Cred ca li se deruleaza in minte, cu viteza luminii cam urmatoarele chestii: planuri, scheme, prime, discursuri, pedepse, justificari, demisie...
• Comentatorii - mie imi place cand povestesc despre fotbalisti la modul: cu cine mai e combinat, cate divorturi are, copii din flori etc.. Deh.. curiozitati de fata simpla! Plus povestile dramatice gen: "a avut trei fracturi de coloana, in patru locuri diferite si totusi a revenit spectaculos pe teren, direct de pe masa de operatie!"
• Reclamele - alea de pe marginea terenului, ma cam deruta! Se rotesc se schimba, incerc sa identific produsul promovat, judec fontul, culorile si relevanta! Treaba, nu gluma :))
• Fumigene - cu cat mai multe, cu atat mai bine, si colorate.. pentru efecte speciale :)) Sau un fan care alearga dezlegat/dezbracat prin teren. Orice provoaca haos este egal pentru mine cu ceva interesant, si numai bun de urmarit cu popcornul in brate!
• Gazonul (de pe stadioanele mari) - imi place verdele! As face un gratar pe gazonul ala, si m-as aseza cu o paturica la soare :))

De Ziua Copiilor

Bla bla bla... copilul din mine.. bla bla bla.. sufletul inocent.. bla bla bla... mereu sa ramanem copii... etc Ceva in genul asta trebuia sa fie textul meu, nu? Eh.. dezamagire! Nu e asa! :)

Faza e ca mie imi place sa sarbatoresc! Cam orice, daca e ceva pozitiv, de ce nu? Asa ca zambesc dragut, si imi pun in minte azi o vizita la cofetarie (ca un copilas pofticios), si/sau un film (animatie) mai pe seara. Dar mai mult ma bucura cadouasele pe care le-am luat nepoteilor mei! Ei cu adevarat sunt copii, ei cu adevarat sunt inocenti, frumosi si ei cu adevarat sunt niste minuni! Noi.. putem doar sa mai avem momente de acest gen, asta daca suntem norocosi, daca ne-am pastrat sufletul cat de cat curat!

Si cum e bine sa ne mai amintim ce copii draguti eram, va arat si voua doua poze de-ale mele "din tinerete" :) Pozele sunt de cand aveam 1 an, resprectiv vreo 7-8..

Imi amintesc..

Nu o sa devin lacrimogena, sa ma lamentez ca in vremurile copilariei mele, tancii jucau ata si sapte pietre in fata blocului, iar acum e de-a dreptul pustiu! Nu o sa spun cat de bau-bau e Facebook-ul si cum sunem cu totii un mare bors de oameni "sociabili", dar singurei in casa! O sa imi vad lungul nasului si o sa vorbesc de mine!

Imi amintesc cum era sa ma trezesc dimineata, fara ca deschiderea laptopului sa fie unul dintre gesturile cuprinse in primele 5 minute aflate la inceputul zilei! Cum ajungeam sa ma plictisesc la un moment dat, si asta sa imi dea ragazul de a mai da un telefon unui cunoscut, de a iesi prin oras, sau intr-o vizita. Cum nu imi adunam informatiile din site-uri care mai de care mai "oficiale", ci din cartile care asteptau cuminti in biblioteca! Cum reuseam sa mai vad si ce anume ar mai trebui facut prin casa, in timp util, nu in pauza unui serial/film, asa cum fac acum!

Acum timpul petrecut in casa il dedic aproape exclusiv acestui ecran mititel, atasat de o tastatura argintie. Nu are catuse, nu ma tine cu lanturi, dar reuseste sa ma tina langa el, fidela si mereu interesata, intr-o maniera in care orice barbat ar fi invidios si curios sa-i afle secretul!

Prietenii, cartile, orasul.. tot cam pe-acolo se afla, dar greu le mai ajunge randul, cand alte metode ne stau la dispozitie. Mereu sunt prinsa ba cu ce mai posteaza lumea pe Facebook, ba cu nu stiu ce informatii de pe siteul "x", cu o discutie pe mess sau cu un serial/film captivant! Observ mai greu vasele nespalate, hainele nearanjate, praful.. etc Nu mai am sansa sa ma plictisesc si sa realizez ce alte lucruri as mai putea face.. o carte, o plimbare, o masca hidratanta :)) Asa-s eu, sedusa si abandonata pe coclaurile internetului! Dar stiti ce? Pun pariu ca si voi faceti cam la fel, sau macar ati avut o perioada de genul asta! Bine, nici sa nu va ganditi ca-s cu ochii bulbucati non stop in laptop si nu mai fac nimic, dar poate nu am gasit inca un echilibru si masura care stiu ca mi-ar face mult mai bine! Poate nici tu!

X

Silent - always better, always required!