A trecut si weekendul

De fapt e inca 23.10, dar pana termin eu de scris aici e gata si duminica! Vineri imi place chiar si la job, sunt mai vesela.. e logic, urmeaza weekendul! Am fost vineri noapte in Taverna, si chiar daca nu intentionam sa stau prea mult pe-acolo, am ajuns acasa cred ca in jur de 3. Am vrut sa si cant, dar pana sa-mi fac eu curaj, au fost altii mai pe faza si a si inceput un concurs, asa ca am ratat o "mare" oportunitate de a-mi exterioriza trilurile de privighetoare nocturna. Nu-i bai, am recuperat la capitolul dans, si m-am zbantuit energic, de am si-acum febra musculara! In concluzie, o noapte reusita :)

Sambata a fost ziua nepotelului meu :x A implinit 5 anisori, si din oficiu a fost o zi superba, chiar daca nu am apucat sa petrec prea mult timp cu el! Am reusit in schimb sa stau cu el cand a despachetat toate cadourile, si sa observ deja dezamagirea de pe fata lui cand dadea de vreo hainuta. Cum e si normal, el urmarea jucariile si mai putin elementele de garderoba! Cu o zi inainte il intrebasem ce isi doreste sa-i daruiesc de ziua lui, iar el a spus foarte dragalas: "Ce vrei tu, Mada!" :) Cand am insistat, mi-a zis de o masinuta din Cars cu telecomanda. I-am spus ca nu stiu sigur daca gasesc, si a spus iar, cu multa intelegere: "Bine, atunci ce vrei tu!" :D Eu m-am conformat si i-am luat masinuta cu telecomanda (nu din Cars, ca mai avea una deja), si spre bucuria mea, se joaca aproape in continuu cu ea, de ieri seara!

Dorind sa-i fac si o mica surpriza, am listat poze cu personajele preferate din desene animate si le-am pus pe perete. In 3 poze l-am inclus si pe el, si a fost incantat sa se regaseasca alaturi de Tom si Jerry, cei din Toy Story sau Aladin. Am facut o poza cu telefonul, dar nu e deloc clara.. restul pozelor inca nu le-am descarcat de pe aparat.

Eu mi-am amintit ieri cu mare drag de ziua in care s-a nascut, cat de mult m-am bucurat sa-l vad (asa mic si rozaliu cum era :), si cum de fiecare data cand ma gandesc la el, zambesc si ma minunez de tot ce face si ce spune!

Duminica.. a fost chiar de odihna. M-am uitat la un film, am dormit un pic la amiaza... si m-am minunat de vremea asta capricioasa! Astept si eu o zi de weekend in care sa pot iesi un pic la iarba verde. Chiar mi-e dor! De fapt mi-e dor sa-mi fac o gentuta cu haine, sa ma sui intr-un tren/autocar (nici macar nu-s pretentioasa sa spun de masina :P), si sa plec un pic din oras! Dar mereu sunt alte prioritati.. alte locuri in care trebuiesc directionati banii.. si tot asa.. Macar la vara, peste cateva luni, sa profit si eu de un concediu..

Cuplu fericit

Iar am ajuns acasa tarziu, iar nu mai am timp de scris pe blog... asa ca am apelat la amicul copy-paste si am pus mai jos un exemplu de cuplu fericit :))

Un om de afaceri îi trimite un fax soţiei sale:

“Draga mea soţie, o să înţelegi că acum când tu ai 54 de ani, eu am anumite nevoi pe care tu nu mi le mai poţi satisface. Sunt foarte fericit alături de tine, te consider o soţie minunată şi, sincer, sper că nu te vei simţi rănită sau jignită când vei afla că în momentul în care tu primeşti acest fax, eu fac sex în hotelul Camino Real cu Nicole, secretara mea, care are 18 ani. Totuşi, voi ajunge acasă înainte de miezul nopţii.”

Când se întoarce tipul acasă, găseşte pe masă din sufragerie un bileţel în care scria:

“Dragul meu soţ, am primit faxul tău şi nu pot decât să-ţi mulţumesc că m-ai anunţat. Profit de această ocazie să îţi reamintesc că şi tu ai tot 54 de ani. În acelaşi timp, te anunţ că atunci când vei cîţi acest mesaj, eu voi fi în mijlocul unei partide de sex la Grand Hotel cu John, profesorul meu de tenis, care la fel că şi secretară ta, are tot 18 ani.
Şi cum, pe lângă faptul că eşti un om de afaceri de succes eşti şi licenţiat în matematică, vei înţelege cu uşurinţă că ne aflăm în aceleaşi împrejurări, dar cu o mică diferenţă: 18 intră de mai multe ori în 54 decât 54 în 18. Deci nu mă aştepta în această seară, mă voi întoarce mâine .

Te sărută soţia ta, care te înţelege cu adevărat.”

Articole cu dedicatie :)

Imi vin 7 mii de idei pe zi, despre "n" subiecte si mereu imi spun: "uite despre asta o sa scriu azi pe blog"! Pana sa ajung eu acasa si sa pun mana pe laptop, ideile zboara la fel de spontan precum au venit, si eu ma trezesc cu degetele pe tastatura, cu privirea pierduta si eterna intrebare "despre ce sa scriu?!".

Asa ca mi-a venit o idee: sa imi spuneti voi despre ce sa mai scriu! Cine intra pe-aici sa vada ce am mai postat, este rugat sa lase intr-un comentariu (sau pe Facebook) un subiect pe care sa imi bazez articolul urmator. Se poate sa scrieti doar un cuvant (ex: carte, job, iubire.. etc), sau o idee mai elaborata, eventual si cu niste cerinte specifice.

Asa ca.. la dispozitia dumneavoastra sta tastatura mea, gata sa va compuna un articol :)

Prima editie #HaiLaFotbal 2011 (poze si video)

Satui de meciurile aprige disputate in sala de la Gradinari, celebrii bloggeri fotbalisti ieseni, au revenit pe terenul din Agronomie, cu mare pofta de joc, la prima editie #HaiLaFotbal din 2011! Zilele trecute, Pavel a raspandit vestea, si pasionatii de fotbal au strigat "prezent" la marele meci. LucicX s-a ocupat de obtinerea sponsorizarii evenimentului, asa ca multumita celor de la Icar Tours (sponsorul editiei), singura grija a bloggerilor a fost sa inscrie cat mai multe goluri memorabile :)

Eu am fost, ca de obicei, sa pozez si sa sustin o speranta a fotbalului romanesc, si anume pe Radu :P Cu toate ca a fost o zi insorita, frigul si vantul m-au facut sa ma retrag prematur din misiunea mea de fotograf oficial, si sa fac "doar" 200 si ceva de poze :))

In galerie, a fost prezent si un spectator cel putin minor, mai exact de doar 4 luni: Diana, care a venit cu mami (Mihaela), sa-si sustina tatal (Marius Sescu). Cu toate ca a mai cedat din cand in cand si a mai dormit un pic (deh.. viata la 4 luni se pare ca e foarte obositoare), totusi a fost prezenta pe teren toate cele 3 ore! Microbista infocata :))

Cronica detaliata a intregului eveniment (scor, prezenta..) o gasiti aici. Au mai scris: Radu (+ video!) si Pavel.

VIDEO:

POZE (vreo 230.. sa va saturati): albumul il gasiti aici si aici

P. S. Sunt suparata! Eu n-am nicio poza .. ghinionul fotografului.. Dar.. nu-i asa.. am ramas in memoria celor care au participat.. bla.. bla.. bla.. :))

Soare, soare vrem.. vacanta :D

Nu e bine deloc sa stai cu gandul la concediu inca de la inceputul lui aprilie! Vremea trece mult mai greu asa! Cel mai bine e sa "supravietuiesti" de la weekend la weekend, asteptand sa te trezesti in iulie :)) Si uite-asa trec anii cu idei de genul "de-ar trece si saptamana asta odata mai repede!", "de-ar veni si vara asta odata!". Cum era vorba aceea: viata e ceea ce se intampla in timp ce noi suntem ocupati sa ne facem planuri!

Imi vin in minte noptile calde si totusi racoroase din timpul verii (acum canta viorile :P)! Cu berea in mana, pe nisipul ramas caldut de la soarele de peste zi, mergand pe malul marii cu muzica si luminile litoralul pe fundal... Ce senzatie de libertate si nepasare! Sau terasele la care stateam pana tarziu in noapte.. Good memories! :)

Pana la mare avem insa de trecut prin perioadele cu un intens sport extrem: gratarul la padure! Povestea e cam asa: de dimineata se aduna doritorii, fac o vizita in grup sau prin delegati oficiali la un supermarket, de unde se achizitioneaza mici, bere, seminte/alune si alte chestii absolut neimportante, se merge pana la prima "padure" capabila sa simuleze senzatia de "iesire in natura", se aseaza pe iarba paturile aduse de cei mai constiinciosi, baietii se apuc de asamblat gratarul si fetele de pregatit micii/pulpele. Urmeaza o ora, doua de pazit gratarul si intors bunataile de pe el, timp in care berea dispare ca prin minune in burtile participantilor! Ca sa treaca timpul mai repede, se folosesc metode de distractie ca: fotbal, carti de joc sau rummy. Mancarea e gata, se aduna cu totii in jurul ei si in 5... maxim 10 minute, lumea ajunge tolanita pe paturile primitoare. Inca vreo 2 ore de vorbareala, se mai cauta prin sacose ultimele doze de bere (in cazul in care au mai supravietuit), iar apoi fiecare la casuta lui!

Apropo, ce se mai aude de Ciric (locul traditional al iesenilor de facut gratar)?!

In fine, pana la asemenea activitati relaxante, raman cu ochii in soare si cu gandul departe.. la mareeeee! Si ca sa fiu "in ton", impopotonez articolul cu o poza de-a mea de pe la mare, cand cositele imi erau blonde si fluturau nepasatoare in vant. Asta pentru ca azi am iesit din randul roscatelor si am spus "Buna, sunt Madalina!" clubului "jumatate blonde, jumatate roscate si satene la origine" (e un grup select :P)!

Otraviti cu egoism

Ce vad la oamenii din jurul meu ma sperie! Dar mai mult mi-e mila de ei si de cei care le stau alaturi. Si mai rau e ca majoritatea nici nu realizeaza in ce egoism urat si meschin traiesc! Ma uit la oamenii astia (pe cat posibil cat mai de departe) si ma intristeaza...

Mi-e mila de oamenii incapabili sa treaca de propriul lor egoism si sa faca ceva fara interes, pentru o persoana draga. De cei care nu simt cum e sa lasi pentru 5 minute ceea ce vrei tu sa faci, si sa il asculti pe celalalt (chiar daca nu ai chef sau sunt subiecte neinteresante). Si sa simti apoi ca pentru acel om a contat, ca se simte inteles, sustinut si bagat in seama. Si sa te bucure asta. Atat!

Mi-e mila de cei care nu stiu cum e sa faci un gest pentru altcineva, fara sa dai ochii peste cap, chiar daca pentru tine nu e chiar placut, comod sau ceea ce iti doresti tu. Mi-e mila de persoanele care nu stiu sa resfete pe altcineva, nu stiu sa ofere o mangaiere! Mi-e mila de cei ce nu se abandoneaza pe ei si placerile lor nici macar o secunda, pentru a oferi altcuiva din timpul, atentia si disponibilitatea lor!

E o atitudine generalizata, prezenta in caracterul si in sufletul multor personaje contemporane! Omul "inzestrat" cu asemenea "calitate", isi manifesta egoismul in toate domeniile vietii lui sece si il imparte cu spor tuturor "norocosilor" din jurul sau!

Nu ma refer aici la momentele in care chiar e recomandat sa fii un pic egoist, ci la momentele de rea vointa si indiferenta!

Festivalul cerceilor

Trebuia să am şi eu o fiţă de fată abonată mereu la Cosmopolitan, şi cum pantofii sunt destul de scumpi, raţiunea şi pasiunea m-au îndreptat spre cercei! Mici, mari, coloraţi, argintii, aurii, lucraţi manual.. nu prea mă interesează, ceea ce contează este să îmi atragă atenţia şi să îmi placă ceva la ei. Am cercei şi de la pufuleţi :)) aşa că nu discriminez, nu strâmb din nas.. pot să dau 5 lei pe ei şi să îi port non stop sau să-mi fi luat o pereche mult mai scumpă, şi să îi las la odihnit în cutiuţa lor! Am pozat şi eu aproximativ cam tot ce am în materie de cerceluşi, exceptând câteva perechi descalificate pentru că nu au vrut să stea frumos la poză :)

Aşa că lume, lumeeeee.. hai la parada cerceilor!

P.S. Bărbaţii sunt iertaţi, nu mă bazez pe vizita sau comentariile voastre azi, deoarece presupun că vizualizarea atâtor poze cu accesorii total inutile şi neinteresante pentru voi, va poate provoca o stare de somnolenţă subită. Şi cum vreau să va petreceţi seara cât mai interesant şi nu căscând de zor.. va dau liber azi :) Da' maineee... Maine sa mi se tripleze traficul, daaa?! :))

Atentie VIRUS!

Există un virus periculos care se transmite pe cale electronică, orală şi prin atingere.

Acest virus se numeşte Worm-Overload-Recreational-Killer (WORK), mai pe româneşte MUNCĂ.

Dacă ţi se dă de MUNCĂ de către vreun coleg, şef sau oricine altcineva prin orice mijloace, nu te atinge de ea. Acest virus va şterge complet viaţă ta privată.

Dacă vei intra în contact cu MUNCA pune-ţi jachetă, ia-ţi doi buni amici şi du-te la cel mai apropiat butic. Cumpără-ţi imediat antidotul numit Work-Isolating-Neutralizer-Extract (WINE), mai pe româneşte VIN sau Bothersome-Employer-Elimination-Rebooter (BEER), adică BERE. Ia antidotul până ce te vei vindeca de acest virus şi MUNCA va ieşi complet din sistemul tău. Trimite acest mail la 5 prieteni. Dacă nu ai 5 prieteni înseamnă că deja eşti infectat şi virusul MUNCĂ îţi controlează viaţa.

[sursa]

Şi eu merg la muzeu

Totul a început cu întrebarea „Ce facem în perioada 18-24 martie?” adresată de cei de la ICAR Tours pe blogul lor. Eu m-am repezit să răspund: "Eu ce să fac, bine mulţumesc! Casă-job-casă-job-casă-job... cam aşa jonglez şi săptămâna asta!" Profund greşit! ICAR Tours în parteneriat cu Muzeul Literaturii Române din Iaşi au organizat Zilele Porţilor Deschise în muzeele din Iaşi, aşa că îmi propusesem să ajung şi eu pe acolo. Dar un job nou care îmi ocupă toată ziua şi un weekend încărcat de alte obligaţii, m-au făcut să rămân zi de zi în faţa laptopului şi să îi invidiez pe toţi cei care au profitat de aceste zile!

Recunosc, cel mai mult am vrut să merg la Bojdeuca lui Creangă! Mereu m-a fascinat acea căsuţă mărunţică din cartierul Ţicău. Prima vizită a fost cu doamna învăţătoare şi cu colegii de şcoală. În şir de doi câte doi am intrat sfioşi (că doar era muzeu) în casa cea misterioasă. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, am ridicat privirea şi mi-a reapărut zâmbetul pe buze: "Hei, e ca la bunica! Tavanul cu grinzi, păturile şi icoana cu ştergar din colţul camerei sunt ca la mine la ţara!" Eu auzisem de Creangă, ştiam că e un scriitor important, aşa că în capuşorul meu de şcolăriţă, îmi imaginasem o casă somptuoasă, cu un birou mare şi impozant, cu un scaun confortabil şi câteva stilouri împrăştiate pe masă. Tot confortul pentru ca al nostru scriitor să-şi întâmpine în cea mai bună dispoziţie inspiraţia şi amintirile!

Mai târziu mi-am dat seama că a lui căsuţă a fost rânduită asemenea celei părinteşti: masa rotundă cu trei picioare, scăunele mici şi veselă ca cea din Humulesti. Mi l-am imaginat apoi, în următoarele călătorii în micul lui univers, stând pe băncuţa din lemn de stejar, cu pivirea pierdută pe dealurile din zare şi cu un zâmbet mijit în colţul gurii. Prietenul său Eminescu l-a încurajat să pună pe hârtie ceea ce a rămas şi până azi, cea mai frumoasă mărturie a unei copilării autentice româneşti! Nica mi-a fost drag de la primele rânduri citite şi m-a amuzat şi încântat cu poznele şi aventurile lui. Mi-am conştientizat şi eu altfel copilăria... mi-am savurat clipele de libertate şi lipsa de griji, ştiind cât de preţioase sunt!

Acum mă uit la nepoţelul meu de 5 anişori, ai căror bunici stau exact lângă casa lui Ion Creangă, cum se joacă în curtea Bojdeucii şi îmi vin în minte toate întâmplările haioase cu micul Nica. Îl văd pe David (nepoţelul meu) cum aleargă pe scări, prinde un câine de coadă sau aleargă răţuştele din curte şi mintea mea deja începe să scrie romanul copilăriei lui! Savurez alături de el fiecare moment hazliu, mă minunez de isteţimea lui, şi mi-e ciudă mereu că nu am lângă mine o cameră video să-i filmez fiecare cuvinţel, fiecare gest! E cel mai scump copil din lume, are cele mai potrivite replici şi mă topesc mereu când îl văd sau îl aud! "Văd" filmul copilăriei lui live, şi mi-aş dori din tot sufletul să păstrez aceste clipe şi aceste amintiri cât mai vii, să i le pot povesti şi lui în anii ce vor urma!

Creangă a avut uimitoarea abilitate de a-şi recompune momentele copilăriei atât de viu şi de palpabil, încât vizita în casa maturităţii lui creatoare o resimţi ca o experienţă autentică şi coplesitare! Îi vezi mediul, ambientul în care geniul lui creator a prin contur, şi nu poţi să nu rămâi impresionat de atâta simplitate, care a născut totuşi atâta complexitate!

Eu promit să revin în vizită cât mai curând la mică lui Bojdeucă, şi să profit de acest "reminder" oferit de ICAR Tours cu privire la importanţa muzeelor în viaţă noastră!

Last pictures

Sumbru subiectul de azi: utimele poze surprinse de catre oameni, exact inainte de a ... se duce intr-o lume mai buna.